Oh, those Russians!

Pussy riot, Voina... cam la asta mă gândeam când a început Hamlet-ul lui Nicolai Kolyada. Nu a fost așa de rău dar a fost într-o notă punk, grotesc și a ținut-o așa destul de monoton și linear prima parte. Parcă a fost serbarea de sfârșit de an a băieților din Dumnezeul muștelor. Cu scuipat, pârțuri și nuditate - cred că știu ce NU i-a plăcut Ilenei Lucaciu.
După doi ani începem festivalul, la București tot cu Hamlet. Dacă montarea lui Ostermeier mi s-a părut atunci foarte departe de Shakespeare, la Kolyada Will a apărut abia în a doua parte, destul de puțin. Am ieșit de la Odeon cu dorința de a cumpăra un volum de Shakespeare și să citesc pur și simplu.

Italia anni 60

Ieri am ajuns târziu la călărie, către ora 7 seara. Cristina a avut parte de o demonstrație de leadership aplicat la cai din partea dlui Cezar (de unde idei de viitoare workshop-uri) iar eu am gustat din trapul unui trăpaș pensionat de la Ploiești, Gicu, care m-a făcut să-mi fi dorit să stau într-un sulky mai degrabă decât călare. 
Oricum, în drum către casă Cristina îmi spune că a căzut guvernul. Stupoare!
-Dar ce-ai făcut azi toată ziua, nu ai ascultat un buletin de știri, nu te-ai uitat pe net?mă intreabă Cristina.
Am ascultat Radio Italia anni 60. Nu mă mai satur de postul ăsta de când l-am descoperit pe satelit. Se poate asculta și pe net.

Caro diario

M-am mobilizat și am umplut și eu o pagină de adeziuni pentru Nicușor Dan. Prea ar fi un atentat la bunul simț să nu reușească să strângă semnăturile. Nu știu de ce nu există o mobilizare a binelui, parcă îmi amintește de sloganul binele o duce rău în România.

Nu contenește să mă încânte Măștile lui M.I. E o întâlnire magică cea dintre Liiceanu și M. Ivănescu. Totuși când citesc despre bucătăria de la Agerpres și Lumea mă minunez. Și ce mai citeam Lumea, vorba lui Cioroianu. Agerpres era Ministerul Adevărului în toată regula iar Ivănescu Winston Smith. Prelucratul știrilor,  compilația constructivă cum o numește M.I. , este 1984 curat.

Pe unul dintre canalele franceze, Direct8 cred, am descoperit noaptea o emisiune care are titlul romanului lui Celine, Voyage au bout de la nuit. E ceva pentru insomniaci, o cucoană (recent am văzut și un domn) care citesc cât e noaptea de lungă un roman. Efectul -la mine cel puțin- e garantat, adorm imediat.

Mi-a plăcut Les Intouchables. Nu văd unde este partea incorectă politic, probabil e doar o găselniță de PR. Oricum, ca orice comedie bună franceză va avea parte de un remake la Hollywood. Văzând filmul am devenit interesat de cel care l-a inspirat - Phillipe Pozzo di Borgo. Caut cartea lui Le second souffle.

Uitare

Am avut sentimente amestecate faţă de Margaret Thatcher. În războiul Malvinelor am ţinut cu argentinienii, apoi a apărut The Final Cut şi zvonul (neadevărat) că Waters şi Gilmour s-au despărţit din cauza opiniilor diferite faţă de Maggie m-a făcut să nu o simpatizez prea mult. Priveam stupefiat la telejurnal şarjele poliţiei britanice cînd a introdus poll tax şi nu îmi puteam imagina cum poate supravieţui răscoalei generalizate. Apoi, după ce zidul a căzut, mi-am schimbat radical părerea despre ea şi bătrânul Reagan.
"Mark trăieşte în Africa de Sud, nu mai eşti prim-ministru şi tata... este mort."îi spune lui Maggie fiică-sa, cu o lacrimă în ochi. Şi Maggie o primeşte destul de bine, se repliază repede. Iar Meryl Streep joacă superuman, doar pentru o clipă are privirea aceea. O privire confuză, speriată, de lume care nu mai are nici un reper cunoscut şi nici un înţeles. O ştiu foarte bine. Este privirea bunicii mele în ultimii ei ani.

M-am gândit la ea chiar astăzi, când citeam prefaţa scrisă de Gabriel Liiceanu la Măştile lui M.I. în care îl citează pe Bunuel: De-abia când începi să-ţi pierzi memoria,chiar dacă numai pe bucăţi, îţi dai seama că memoria e cea care ne alcătuieşte vieţile. Memoria noastră este coerenţa noastră, raţiunea noastră, sentimentul nostru, chiar şi acţiunea noastră. Fără ea nu suntem nimic.
Dintr-un motiv misterios, eu eram singurul pe care bunica mea îl mai recunoştea. De fapt nu pe mine mă recunoştea ci în mine îl recunoştea pe Victor, fratele ei mort la cotul Donului.
"Măi Victore"spunea ea, încercând să nu fim auziţi de mama"când ne întoarcem acasă la noi? Am stat prea mult la oamenii ăştia, hai să ne întoarcem acasă". Momentul ăsta este sfâşietor.  Când nu ştii dacă să o laşi în confortul unei identităţi familiare în mijlocul nesiguranţei copleşitoare. Şi apoi fraza care se vrea lămuritoare, cu repere aduse la zi. Eu nu sunt Victor, sunt Daniel, femeia asta este fata ta etc. Fraza lămuritoare care basculează totul, de fapt. Apoi, privirea aceea.

Joshua Bell - ''At Home With Friends'' 2009 - ''Astor Piazzola - Oblivion''

Asculta mai multe audio diverse

Soley, soley

Giuseppe ne-a convins că ceva românesc funcţionează - programul "Casa verde" - aşa că azi ne-a montat panourile, mâine (vorba bancului) dacă suntem cuminţi, le conectează la puffer. Kit-ul vine de la Ferroli, de la care avem şi centrala pe pelete. Numai energii alternative la noi.MIDDLE OF THE ROAD - Soley Soley

Asculta mai multe audio diverse

Festivalul Shakespeare din nou!

Cu încrâncenare, dl. Boroghină mai împinge un an Festivalul Shakespeare.  Şi anul acesta vom avea o rundă bucureşteană, mai ales la Odeon. Fără spectacolul lui Robert Wilson şi Rufus Wainwright, dl. Boroghină a explicat la România Cultural că banii în principal, dar şi disponibilitatea în cazul "berlinezilor" a făcut ca Bucureştiul să aibă un program destul de particular. Damn!
Aşa că în Bucureşti îi vom vedea pe cei de la Propeller cu Henry V şi Poveste de iarnă la Odeon, The Globe theater şi alţii, desigur, a consulta programul.

Izolaţi de Paşti

Când a început ploaia tocmai încheiam o comandă la şezlonguri pe net şi pentru o clipă am ştiut că se va întâmpla. "Ceaţă pe Canal, continentul este izolat" obişnuiau să titreze gazetele britanice.
La fel şi la noi la ţară. Internetul este meteodependent. Şi dacă se întâmplă să cadă într-o sărbătoare... căzut e!

Paştele a fost o sărbătoare leneşă şi îngăduitoare anul ăsta, iar din punct de vedere gastronomic a lipsit mielul, printr-o ciudată asociere. La manejul unde facem călărie sunt nişte capre cu iezi. După ce s-a drăgălit cu ei Cristina a decis că nu mai putem mânca miel. Aşa că ziua 1 au fost inele de calmar a la Happy Grill iar a doua zi  eu am gătit midii după o reţetă văzută la Astuces de chefs.
Două achiziţii importante pe frontul entertainment-ului:
Un arc, săgeţi şi ţintă de la Decathlon, şi...
Narghilea. Narghileaua mă apropie de visul meu de petrecere ideală a verii, mai ales că acum sunt pregătit şi cu o frapieră din tablă zincată.