Actorii au fost copleşitori, pentru că în plus faţă de faptul că fiecare a jucat mai multe roluri, în ceva gen 39 de trepte, au asigurat şi coloana sonoră, cântând la viori (trei dintre ei) ukulele, muzicuţă, chitară etc. şi mai ales vocal, creând o polifonie remarcabilă.
Nişte actori daţi naibii, care au suportat cu stoicism canicula în costume de tweed (!), amplificarea defectuoasă şi zgomotul stradal care le acoperea bemolurile şi nuanţele - în astfel de momente realizezi cât de aiurea sunt toţi claxonatorii nevrotici sau motocicliştii care îşi turează motoarele de parcă ar fi pompe de vacuum pentru complexe freudiene.
Bine că s-a terminat aşa festivalul Shakespeare, într-o notă de normalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu