Tocmai m-am întors de la Hamletul găzduit de TNB. Lume bună în sală, toţi societarii naţionalului şi multe alte figuri cunoscute. De fapt gemea de personalităţi, am stat lângă Coca Bloos, în apropiere erau Caramitru, Rebengiuc, Alexandru Dabija ş.a.
Trupa de la Schaubühne a debutat în forţă, în ceva ce trimitea la Kusturica... Prima jumătate a fost captivantă dar pe urmă a început să mă piardă şi să se piardă în derizoriu. Prea mult reality TV şi comedie bufă. Scenografia superbă, iar pe ansamblu ideea lui Thomas Ostermeier a fost OK, dar spectacolul mi s-a părut inegal.
Mulţumim Emil Boroghină.
Update
azi, duminică, în timp ce o duceam pe Cristina la aeroport pe radio România Cultural a fost prima parte din Hamlet, regizat şi interpretat (Hamlet) de Adrian Pintea. Fiind proaspăt în minte, mi-am dat seama de amploarea adaptării textului făcută de Ostermeier. Mi-a plăcut găselniţa cu camera video, masa de priveghi/nuntă, microfonul de reality TV/Jerry Springer show... dar parcă textul de la radio, versul shakesperian a fost mai puternic. În final, Hamletul lui Ostermeier este o piesă pentru secolul XXI, cu multe MTVsme.
Apropos de puterea radioului - ascultam la prânz, zilele trecute, Profesiunea jazzman. Subiect- Glenn Miller. Anca Romeci îşi întreabă invitata, o venerabilă, încântătoare doamnă, dacă are înregistrări cu Glenn Miller. "Am", vine răspunsul,"şi casete şi CD-uri. Aş putea asculta oricând, dar nu este ca atunci când le ascult la radio. Parcă sunt conectată la o altă lume".
