Despre cafea

Madeleina mea a fost o cafea turceasca.

Locul se chema "A la turca" si, intins confortabil pe un divan, am comandat o cafea si o narghilea.

Eram ce se cheama un "bautor social" de cafea - nu imi placea gustul cafelei si nici nu aveam nevoie de cofeina pentru "pornire".

In cafeneaua aceea din Kusadasi insa gustul cafelei m-a transportat 30 de ani in urma , in salonasul nasilor mei. In Bucuresti vizitele la nasi erau mult asteptate - pentru dulceata "maison" de cirese amare sau nuci verzi si cafeaua cu caimac si apa rece.

Iar cafeaua avea gustul acela, pe care il pierdusem undeva in anii 80 cand orice cafea era buna, apoi cand nechezolul si cafeaua instant braziliana stersesera definitiv orice amintire a salonasului din cartierul Tei.



La o cafea turceasca cafeaua este cel mai important ingredient desigur.

Pentru a avea "gustul acela" trebuie sa fie chiar turceasca - Mehemt Efendi este cea mai cunoscuta cafea turceasca. Sau o cafea provenita dintr-o sursa de incredere - cum ar fi minunatul domn Haig Keskerian, care poate fi gasit in strada Actor Grigore Manolescu, nr. 16, pe lângă Piaţa 1 Mai.

Pentru cele mai bune rezultate, cafeaua trebuie macinata chiar inainte de a fi preparata. Daca insa nu aveti o rasnita care sa macine foarte fin (asta e chestia la cafeaua turceasca spre deosebire de cea pentru expresso, de exemplu) mai bine o luati deja macinata, in cantitati mici.

Fellini - Roma

Ciclul anual Fellini a reinceput la Cinemateca.

Am pierdut Amarcord dar azi am fost la Roma.

O varianta pe pelicula alb-negru, veche, fara subtitrare.

Superb, ma saturasem de intarzierea sincronului de la proiectiile video.

Si de senzatia de "DVD la cinema".

Scena mea preferata este plimbarea nocturna a motociclistilor prin Roma.

E o senzatie atat de puternica pentru oricine dar motociclistii o inteleg mai bine.

Imediat o asociez cu Nanni Moretti pe Vespa in "Caro Diario". Un contrast imens intre Roma lui Fellini si Moretti. Roma ludica si Roma "din spatele blocurilor".

In perioada urmatoare la Cinemateca:

Duminica 24 - Roma 17:15

Luni 25 - Giulieta si spiritele 14:30, Amarcord 19:15

Marti 26 - La dolce vita 14:00, Giulieta si spiritele 19:15

Miercuri 27 - La dolce vita 19:15

Still Open

La "Anthony Frost", libraria de carte engleza, am gasit aceasta carte care te imbie la hoinareala. Still Open: The Guide to Traditional London Shops, de Sally Venables si Steve Williams. O calatorie prin lumea micilor magazine care rezista de ani si ani in diverse coltisoare.

Pie and mash shops, magazine de delicatese, frizerii, farmacii, magazine de umbrele, patiserii, saloane de ceai. Fotografii minunate.

Abia astept sa ajung la Londra. Chiar rasfoind-o imi dau seama ca e o calatorie care nu trebuie amanata. Am aflat acum cateva luni ca Bates, magazinul de palarii, a trebuit sa se mute din Jermyn street. Criza.

Imperialul

Vineri am prins (last minute) un bilet fara loc la concertul filarmonicii.

A fost "omor". Nu a mai fost loc la garderoba, programele s-au terminat (la pauza plasatoarele au revenit cu mai multe programe, spre meritul lor) iar in sala pana si culoarele erau ticsite de melomani. Piesa de rezistenta a fost imperialul, interpretat de Ingrid Fujiko Hemming, o venerabila doamna de 78 de ani cu atata gratie incat publicul a rasplatit-o cu aplauze furtunoase.

Doamna Hemming ne-a regalat apoi, anuntand ca va bisa cu Schumann , Brahms si Chopin. Despartirea a fost cu aplauze in picioare si urale. Am plecat la pauza, asteptand o alta ocazie pentru a III-a de Bhrams, in care sa ocup un fotoliu.

M-am indragostit de imperial in 1981, cand am vazut "Competitia" cu Richard Dreyfuss si Amy Irving. Cu mare greutate am cumparat si un disc Electrecord pe care l-am ascultat cu frenezie.

Imperialul si rapsodia lui Rahmaninov dupa o tema de Paganini (din "Undeva candva) sunt doua dintre piesele muzicale descoperite prin intermediul filmului.

Escargot

Am ajuns la l'Escargot la recomandarea prietenului meu Grig.
Purtam o discutie despre gastronomia franceza si mi-a spus ca L'Escargot poate fi locul pe care il caut.
Am ajuns la pranz, imediat dupa deschidere.
In primul rand parcarea poate fi o pacoste pe strada Toamnei. Am gasit un loc (poate singurul) chiar in fata portii dar seara cred ca este recomandabil sa veniti cu un taxi sau "alternative means of transportation".
Bistro-ul este decorat corect, "tout juste", fara nici o stridenta, intr-un stil minimalist.
Imi place mobilierul. Meniul este prezentat pe o tabla si nu este prea variat, ceeace "in my book" este un lucru bun. Nu va luati (neaparat) dupa ce este publicat pe site, meniul se schimba in functie de oportunitatile sezonului, pietei si inspiratia chef-ului.
Preturile sunt OK, mai ales comparate cu "concurenta", majoritatea felurilor costand intre 15 si 30 RON, cu doua diferente notabile: muschiul de vita - 65 RON si Foie gras poêlé - 160 RON.
Am optat pentru o supa de broccoli (dintr-o oferta generoasa de 4 supe: de ceapa, ciuperci, conopida...) care a costat 15 RON. Supa a fost excelenta cu o textura minunata.
Pentru felul principal am optat (what the heck!) pentru felul etoile, foie gras.
La un restaurant cu specific francez, foie gras-ul este un meniu-test.
In primul rand este de notat dimensiunea acestui fel: doua bucati serioase de foie gras garnisite din abundenta cu ciuperci. Este mult peste arhetipul clasic al unui fel frantuzesc iar la sfarsit te simti ghiftuit - senzatie destul de rara intr-un reaturant francez.
o observatie valabila si pentru crema: au fost facute atat cat trebuie, nici o secunda mai mult decat era necesar. Urasc mancarea overcooked.
Sosul este fin, cu o nuanta diafana de miere dar in nici un caz nu inabusa gustul de foie gras.
La ciuperci se simte un pic prea mult unt dar asta am rezolvat-o cu un pahar de merlot chilian "Concha y toro". Vinul este chiar excelent si a fost servit intr-un pahar Riedel pentru cabernet/merlot. Ce pot sa mai spun...
Am incheiat cu un clasic - nougat glace, 15 RON si o cafea. Iarasi , marimea portiei mi-a depasit asteptarile.
Surpriza a venit la nota, desertul a fost din partea casei.

O nota despre muzica. Marele plus este ca are un volum suficient de mic cat sa nu deranjeze. Nu am retinut nici un titlu, dar asta nu este nimic rau in sine, important este ca nu am inregistrat nici o stridenta.

Graham Greene si Dl. Popescu

Am revazut la cinemateca "Al treilea om" in cadrul seriei noir. Ce amintiri.

Imi place Graham Greene si inca este putin spus pentru pasiunea pe care o port scrierilor lui.

L-am descoperit in anii 80 cand Danut Ungureanu mi-a spus intr-o duminica la Solaris :

"Bai Graham Greene este extraordinar!"

"Ce-i asa extraordinar la el?"zic eu.

"In fiecare pagina se intampla ceva, e o poveste!"

Era vorba de Ministerul Groazei si asta a fost si prima carte de GG citita.

Danut a mai observat cum preciza la inceputul cartilor sale "usurele" GG ca sunt "un divertisment". Am continuat cu "Calatorii cu matusa mea".

Prima intalnire cu un roman al lui GG care sa nu aiba la inceput precizarea "divertisment" a fost "Comediantii". Asta a fost un soc, urmat de cartea mea preferata "Miezul lucrurilor" care a marcat definitiv atasamentul meu pentru GG.

Cand am terminat tot ce fusese editat in romaneste m-am inscris la biblioteca britanica in ciuda procesului timorant si descurajant din anii 80 - imi amintesc si acum de securistul de la poarta care iti lua buletinul cat timp erai inauntru si temerile tatalui meu ca voi avea probleme la serviciu.

Dupa 90 a inceput serviciul de imprumut a casetelor VHS si unul din primele filme vazute a fost acesta, "Al treilea om", cu un scenariu scris de Graham Green cu Joseph Cotten, Alida Vali si Orson Welles.

Pentru mine cel mai interesant personaj este insa Dl. Popescu. Pentru prima oara un personaj al lui Graham greene este roman si ocupa chiar o parte bunicica din intriga. In film este interpretat de Siegfried Breuer care nu stiu cum a fost distribuit dar face un Popescu flatant.

Popescu din "The Third Man" este elegant, afabil, un om de lume, ai face pariu ca prenumele lui este Mitica. Bineinteles este implicat intr-un trafic subteran, in niste aranjamente - banuiesc ca de-aia a si optat GG pentru nationalitatea asta.

Duceti-va la Cinemateca sa [re]vedeti "Al treilea om". Nu pentru cinematografie (excelenta), pentru Welles(care apare destul de tarziu) sau pentru muzica (de neuitat, apoi obsesiva).

Faceti-o pentru Popescu.

Einstein si arta de a naviga

Continuand o colaborare inceputa cu Codex, sotia mea editeaza o carte a lui Anne de Graaf si Klaas Kunst, "Einstein si arta de a naviga". Lansarea va avea loc in 28 ianuarie la Muzeul Taranului Roman, ora 17:00, in cadrul unui eveniment. In 29 ianuarie va avea loc un workshop sustinut de autori.

"Business-Edu si Exceed iti recomanda in premiera in Romania workshop-ul "Einstein si arta de a naviga"!
Vino in 29 ianuarie la workshop-ul nostru si vei afla despre:
- De ce sa fii lider?
- Intrebarile bune aduc raspunsuri bune! Cum construiesti tangibil cultura companiei?
- Vrei rezultate concrete si masurabile in comunicare? Calea cea mai scurta este o metoda practica: analiza tranzactionala
Workshop-ul se desfasoara in limba engleza.
Agenda pe care ti-o propunem este urmatoarea:
9.30 Welcome. Contact before contract.10.00 The contract for the day. Ground rules information: Searching, Finding, Making and Taking up a role.A mirror: How a person influences the way a role is taken up.12.00 Sandwich break.12:30 A window: How a system influences the way a role is taken up. Integrating person & system. Role as an hybrid concept.16.00 Q&A session and closing of the day. Despre traineri: Anne de Graaf si Klaas Kunst sunt doi traineri si consultanti olandezi ce lucreaza impreuna de mai bine de 20 ani. Expertiza lor provine din proiecte de consultanta de cultura organizationala derulate in multe companii din Europa. Cartea lor de succes ”Einstein si arta de a naviga” prezinta instrumente bazate pe analiza tranzactionala, o concluzie a practicii celor doi autori dupa ani de experienta. Cartea a fost lansata in anul 2009 in Olanda si a inregistrat in primele sase luni un tiraj record de 25000 exemplare.Anne este un trainer acreditat international in Analiza Tranzactionala si in prezent conduce Dutch BMC Academy. Klaas este un expert in gandire sistemica si comunicare. El este unul din directorii BMC, una dintre cele mai mari firme olandeze de consultanta in management, oferind servicii de training si coaching.

Informatii utile despre workshop:Data: 29.01.2010, intre orele : 9:30 - 16:00 Locatia: Centrul "Seeds for Happiness", Str. Fabrica de Chibrituri, Nr. 16, Parter, Sector 4, Bucuresti.Harta: Locatia Google MapsTraineri: Anne de Graaf si Klaas KunstTaxa: Early bird 11.01- 21.01 75Eur + TVA Last minute 22.01-29.01 95Eur + TVA


Pentru inscriere acceseaza site-ul www.business-edu.ro, unde te poti inregistra on-line sau confirma pe e-mail la: dora.oprea@business-edu.ro

Te asteptam cu drag!"

Este a treia colaborare cu Codex, precedentele fiind Julie Hay - Sarada de la serviciu si Abe Wagner - Spune drept sau o sa te comporti stramb.

Mr. Bean la radio

Rareori mr. Bean spune ceva inteligibil sau articulat. Iar Rowan Atkinson este Mr. Bean!

Ei bine... nu numai.

L-am descoperit cu placere pe BBC 7 in postura de realizator radio. Programul lui ,"The Atkinson people", reprezinta o jumatate de ora de umor de calitate. Parafrazandu-l pe Irvine Welsh:

Daca v-a placut Monty Phyton...

Daca va plac programele de comedie radio, teatru radiofonic etc. BBC 7 este o destinatie de vis.

Hotelul dintre lumi - revizitat!

Maine seara de teatru si restaurant cu Cristestii. In program "Hotelul dintre lumi" la Teatrul Mic. Eric-Emmanuel Schmitt este dramaturgul meu preferat. Din pacate, in Bucuresti, de la Libertinul, la Bulandra, nu a mai fost o montare decenta a unei piese de E.E.S. Mai este o premiera la National, "Tectonica sentimentelor" dar Time Out Bucuresti, i-a dat doar o stea.

"Hotelul dintre lumi" este o piesa ex-tra-or-di-na-ra, Alice Barb ma entuziasmeaza si as remarca micile filigranuri coregrafice dansate de TRAIAN VLAŞ si CORINA ALDEA. O piesa pe care o sa o mai revad de cateva ori...

Touch of evil

Orson Welles la Cinemateca! Am ajuns doar la "Stigmatul Raului" (Am ratat "Doamna din Shanghai" cu Rita Hayworth). Film cult si controversat (inca nu sunt sigur ce varianta am vazut - montajul difera). Binenteles ca Welles s-a certat cu studiourile in ce priveste editarea si acum avem mai multe variante care circula.

O gramada de actori care s-au inghesuit sa joace in filmul lui Welles, dar cea mai notabila aparitie - domina ecranul , pur si simplu - Marlene Dietrich. Ce femeiusca!!! Replici:

"Do you still have that pianola?"

"Yeah. It's so old it's new."

De asemenea un Charlton Heston tinerel si subtirel. Filmul nu are un scenariu cine stie ce dar felul in care este filmat inca impresioneaza. Makes you wonder... ce ar fi facut Welles cu tehnologia Avatarului?

Play misty for me...

Intr-o dimineata venind catre servici cu Cristescu intram in zona asta de aer cetos si-i spun: "Opreste!". Am in geanta aparatul pe care l-am folosit cu o seara inainte la concertul lui Jan Garbarek si, cel mai important, un film de ISO1600.

Asta este ce a iesit... aparatul este un FED5

Trei dive si +

Joi am vazut concertul de la Ateneu. In primul rand am fost entuziasmat de Florin Paul in concertul pentru vioara si orchestra de Beethoven .Ulterior aveam sa citesc ca a fost concertmaistru al Filarmonicii din Munchen pe vremea cand era condusa de Sergiu Celibidache.
Dupa pauza a urmat Theresienmesse de Haydn. Cei patru solisti erau urmariti din loje de trei Dive adevarate. Mariana Nicolesco, Felicia Filip si Angela Gheorghiu. Angela Gheorghiu a impartit loja cu Marian Ionescu (cel de la Directia 5) si s-a intretinut cu Theodor Paleologu.
Ma opresc aici inainte sa devina cronica mondena. Saptamana viitoare imperialul de Beethoven - sper sa-l prind dupa ce l-am ratat anul trecut la Sala Radio.

Les escapades de Petitrenaud

O minunatie de emisiune pentru publicul gourmet. Jean-Luc Petitrenaud strabate Franta descoperind regiunile si specialitatile lor gastronomice... intr-un mod foarte convivial.

De obicei isi gaseste un complice, un om de-al locului in jurul caruia se aduna restauratori, viticultori, brutari, mici artizani ai gustului care prepara minunatii de-ale locului pentru a le consuma impreuna.

Azi a fost o emisiune usor diferita. Dupa ce a colindat Franta intreaga, Jean-Luc a realizat impreuna cu Jean-Marie Gourio o emisiune despre bistrourile pariziene. O incursiune in lumea tejghelelor de zinc ("la zinc" cum spun ei), a minuturilor care dintr-o data nu mai par un gen minor. "La tejghea este Forumul, locul unde vedem toata lumea, unde putem auzi mai multe conversatii; aici are loc adevarata discutie de bistrou !" Jean-Marie Gourio ne "explica" tejgheaua: pozitia la tejghea, organizarea tejghelei, ce postura sa adoptam pentru a dialoga cu patronul si ceilalti clienti, cum sa ne delimitam locul, teritoriul... Jean-Marie Gourio a publicat mai multe editii de "Brèves de comptoir", citate autentice din viata de zi cu zi auzite prin bistrouri, publicate si raspublicate, adaptate pentru teatru etc.

Kunisada

Azi am fost la MNAR, la sala Kretzulescu unde este expozitia Kunisada - imagini ale lumii trecatoare.

D'abord... Incredibil, cate splendori se ascund in colectiile MNAR.

Expozitia este structurata pe trei teme: femei frumoase, actori si literatura, istorie, legenda.

Femei frumoase

Desi epoca difera, nu pot sa nu ma gandesc la Sei Shonagon si a sa "Carte de capatai" (sau in editiile mai recente "Insemnari de capatai"). Nu am vazut filmul lui Greenaway, poate si pentru ca doream sa raman cu imaginile mele despre Sei si nu cu ale lui Greenaway.

Iar imaginile mele despre Sei Shonagon arata ca in gravurile infatisand femei frumoase ale lui Kunisada.

Actori

Kunisada are o intreaga cronica gravata a actorilor si montarilor de teatru ale vremii. Care cronica m-a dus cu gandul la zilele petrecute la Kyoto, in Gion -cartierul gheiselor - la centrul cultural unde am urmarit teatru comic popular (nu kabuki ci kyogen), bunraku si dansul specific din Kyoto, Kyo-mai. Si ceremonia ceaiului. Spectacolul ireal de Gagaku din Tokyo.

Literatura, istorie, legenda

Ce titlu... Si ce poveste... "Povestea celor 47 de ronini". Povestea razbunarii si a sacrificiului. In timpul unei ceremonii la curtea shogunala, nobilul Asano "se ia in bete" cu nobilul Kira. Cum Kira ii ataca onoarea Asano scoate sabia. Numai ca la curtea shogunala este un gest interzis si Asano este obligat sa-si faca seppuku. Dupa doi ani, 47 din samuraii sai, acum deveniti ronini, ataca palatul lui Kira si ii taie capul cu aceeasi sabie cu care se sinucisese stapanul lor. Desi Japonia este cazuta in admiratie (deh, calea razboinicului pana la sfarsit) regulile implacabile, din nou: cei 47 trebuie sa-si faca seppuku. Ceeace si fac, iar mormintele lor din Tokyo sunt loc de pelerinaj. Seria lui Kunisada se cheama "Tezaurul vasalilor credinciosi - model de urmat".

Roninii nu arata de loc ca Toshiro Mifune in Sanjuro. Sunt foarte "cum trebuie". Kurosawa a creat un personaj foarte uman in sanjuro, care nu e deloc in spiritul japonez.

Este ca Sherlock Holmes-ul interpretat de Robert Downey in filmul lui Guy Ritchie: foarte proaspat dar un-british (ultima remarca apartine prietenului meu, Florin Diaconu).

Cam atat. Trebuie vizitata.

Maratonul Bucuresti 2009

Am fost la maratonul Bucuresti 2009, de data asta numai sa-i incurajez pe prietenii mei, Dan Cristescu si Dan Mocanu, participanti la semi-maraton (21 Km).

Cu o seara inainte Dan (Cristescu) era ingrijorat ca nu mai aveau la Decathlon "gel special" de folosit in caz de frig. I-am spus sa se dea cu Revulsin (marca de traditie romaneasca, as adauga , alaturi de Eugenia si ciocolata cu ROM).


La farmacie i s-a spus ca nu mai exista Revulsin dar a aparut ceva mai nou: Ben-gay.Din diverse motive, in dimineata cursei nu aveam functional decat aparatul FED5 (de pe vremea Revulsinului) in care aveam un film alb-negru cehesc.

Fiind conectat la febra pregatirilor celor doi (Dan alearga de mult timp dar a inceput un program de antrenament cu cinci saptamani inainte de
cursa) am urmarit impreuna maratonul de la Berlin si cred ca aveam niste asteptari usor gresite. Maratonul de la Berlin a fost in august, vreme frumoasa, berlinezi si nu numai care aplaudau si sustineau concurentii, poarta Brandenburg etc.


Bucuresti, 17 octombrie 2009. Ploua si e frig. Echivalentul portii Brandenburg la Bucuresti este Casa Poporului, care domina startul cenusiu.


Spectatorii sunt aproape exclusiv rude si prieteni ai concurentilor si, intristator, isi incurajeaza doar cunoscutii. O exceptie. La prima "tura" (traseul a avut 10 Km) dupa vreo 20 de minute de curgere a concurentilor, un tip ce pare antrenor striga unei concurente "Hai Maricica! Esti prima romanca care trece!" Spectatorii aplauda spontan.

Sunt impresionat de cei pentru care cursa este in mod evident o provocare, barbati si femei care trag de ei sa ramana in cursa. Nu pare a fi cazul baietilor mei care zambesc de fiecare data cand trec. Dan avea sa-mi spuna ca"lovise zidul" undeva pe Calea Victoriei, pe la kilometrul 15... si supravietuise. Si inca bine. Cei doi dani au terminat cursa in putin sub 2 ore!

Ar putea fi o povocare pentru 2010.

.

A Prairie Home Companion

Am facut cunostinta cu Garrison Keillor prin intermediul ultimului film al lui Robert Altman, A Prairie Home Companion, la vremea aceea considerat filmul testament al autorului.

Ulterior aveam sa aflu ca "A Prairie Home Companion" este o emisiune de radio cu state vechi, o emisiune "dle autor" nascuta din inspiratia lui Garrison Keillor, a carei fiecare editie este tot atat de grozava ca si filmul.

Garrison Keillor a lansat cateva marci personale - tinutul imaginar Lake Wobegon, personajul Guy Noir. In plus invitatii sai fac toti banii, iar temele sunt excelente (preferatele mele, show-ul de ziua Frantei si cel despre poezia beat).

Site-ul emisiunii este un loc in care revin din cand in cand pentru a mai afla (show-rile se pot descarca si asculta) ce s-a mai intamplat in tinutul Wobegon si cum este viata alaturi de luterani.

NODURI ITALIENE. CRAVATA

"O cravata innodata bine este primul pas serios in viata"

Oscar Wilde

O expozitie deschisa pana pe 10 ianuarie la MNAR, sala Auditorium (sala mica a Palatului), intrarea libera.

Englezii l-au avut pe Brummel si apoi croitorii de pe Saville Row, dar acum totul este un meci franco-italian. Iar expozitia arata ca italienii au gust si stil.

Lecturi suplimentare - Adriana Babeti "Dandysmul - o istorie".

In alta ordine de idei o sa fiti uimiti sa aflati ca vesmintele papale ale lui Benedict XVI sunt facute de Prada (inclusiv pantofii) iar ochelarii lui de soare peferati sunt Gucci.

MGM Movie Madness

Un aer proaspat la Mall Vitan... in prima şi a treia JOI a lunii, la Hollywood Multiplex – filme clasice! O actiune de marketing a MGM Romania - o ocazie de a vedea pe marele ecran si altundeva decat la Cinemateca filme clasice.

Favoritul meu: 21 Ianuarie, 2010 de la 19:30Hollywood Multiplex - Vitan Mall

The Thomas Crown Affair (1968)

Faye Dunaway si Steve McQueen.

Filmul aflat la originea remake-ului din 1999 cu Pierce Brosnan si Rene Russo.

De ce imi place acest film? Nu atat pentru calitatile lui cinematografice (destul de putine, de altfel) pentru ca l-as incadra mai degraba in ceeace Graham Green numea "divertisment".

sunt insa de acord cu cei care l-au nominalizat pe TCM (Turner Classic Movies) in primele "15 favorite fashion trendsetting films".

By på skrump - Satul la regim

Vazut la Telematin in prima dimineata a anului. Din Danemarca vine o emisiune care parca da o dimensiune mai "digerabila" reality-show-lui. By på skrump - Satul la regim. Un sat de 500 de locuitori,Ebeltoft, 3 luni pentru a slabi 3 tone, adica 6 Kg pe cap de locuitor. Satenii primesc asistenta nutritionistilor si altor consilieri dar partea cea mai frumoasa este regasirea atmosferei de intrajutorare si comunitate.

Sub 90 Kg

O imagine intermediara. Pe drumul cel bun!