sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Graham Greene si Dl. Popescu

Am revazut la cinemateca "Al treilea om" in cadrul seriei noir. Ce amintiri.

Imi place Graham Greene si inca este putin spus pentru pasiunea pe care o port scrierilor lui.

L-am descoperit in anii 80 cand Danut Ungureanu mi-a spus intr-o duminica la Solaris :
"Bai Graham Greene este extraordinar!"
"Ce-i asa extraordinar la el?"zic eu.
"In fiecare pagina se intampla ceva, e o poveste!"

Era vorba de Ministerul Groazei si asta a fost si prima carte de GG citita.
Danut a mai observat cum preciza la inceputul cartilor sale "usurele" GG ca sunt "un divertisment". Am continuat cu "Calatorii cu matusa mea".

Prima intalnire cu un roman al lui GG care sa nu aiba la inceput precizarea "divertisment" a fost "Comediantii". Asta a fost un soc, urmat de cartea mea preferata "Miezul lucrurilor" care a marcat definitiv atasamentul meu pentru GG.

Cand am terminat tot ce fusese editat in romaneste m-am inscris la biblioteca britanica in ciuda procesului timorant si descurajant din anii 80 - imi amintesc si acum de securistul de la poarta care iti lua buletinul cat timp erai inauntru si temerile tatalui meu ca voi avea probleme la serviciu.

Dupa 90 a inceput serviciul de imprumut a casetelor VHS si unul din primele filme vazute a fost acesta, "Al treilea om", cu un scenariu scris de Graham Green cu Joseph Cotten, Alida Vali si Orson Welles.

Pentru mine cel mai interesant personaj este insa Dl. Popescu. Pentru prima oara un personaj al lui Graham greene este roman si ocupa chiar o parte bunicica din intriga. In film este interpretat de Siegfried Breuer care nu stiu cum a fost distribuit dar face un Popescu flatant.

Popescu din "The Third Man" este elegant, afabil, un om de lume, ai face pariu ca prenumele lui este Mitica. Bineinteles este implicat intr-un trafic subteran, in niste aranjamente - banuiesc ca de-aia a si optat GG pentru nationalitatea asta.

Duceti-va la Cinemateca sa [re]vedeti "Al treilea om". Nu pentru cinematografie (excelenta), pentru Welles(care apare destul de tarziu) sau pentru muzica (de neuitat, apoi obsesiva).

Faceti-o pentru Popescu.

Niciun comentariu:

Persoane interesate