Vineri am prins (last minute) un bilet fara loc la concertul filarmonicii.
A fost "omor". Nu a mai fost loc la garderoba, programele s-au terminat (la pauza plasatoarele au revenit cu mai multe programe, spre meritul lor) iar in sala pana si culoarele erau ticsite de melomani. Piesa de rezistenta a fost imperialul, interpretat de Ingrid Fujiko Hemming, o venerabila doamna de 78 de ani cu atata gratie incat publicul a rasplatit-o cu aplauze furtunoase.
Doamna Hemming ne-a regalat apoi, anuntand ca va bisa cu Schumann , Brahms si Chopin. Despartirea a fost cu aplauze in picioare si urale. Am plecat la pauza, asteptand o alta ocazie pentru a III-a de Bhrams, in care sa ocup un fotoliu.
M-am indragostit de imperial in 1981, cand am vazut "Competitia" cu Richard Dreyfuss si Amy Irving. Cu mare greutate am cumparat si un disc Electrecord pe care l-am ascultat cu frenezie.
Imperialul si rapsodia lui Rahmaninov dupa o tema de Paganini (din "Undeva candva) sunt doua dintre piesele muzicale descoperite prin intermediul filmului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu