De Anul Nou

"Sometime During Eternity" de Lawrence Ferlinghetti 

...and a happy New Year!

Howl Polirom

Am tot făcut cărare la Anthony Frost sperând să aducă vreunul din poeţii generaţiei beat. Dar lucrurile se petrec în feluri misterioase şi zilele astea căutând autobiografia lui Agassi dau peste Howl editat de Polirom.

L-am luat în mâini şi ca un dependent în sevraj am dat la Un supermarket în California. Traducerea este OK, mai bună decât ce se găseşte pe net, a fost ca un test la un restaurant italian - o porţie de spaghete carbonara.

Happy days la Happy Grill

În aceste zile, când deja în supermarket-uri a început aglomeraţia de sărbători, am fost la Ruse la cumpărături la Metro şi apoi la Happy Grill, ca de obicei.
Am comandat un combo de 34 de sushi plus preferatele mele, nigiri, sushi cu tarama şi sushi cu crab. Bulgarii şi-au adus contribuţia cu câteva feluri de sushi cu legume şi o cremă de brânză - o minunăţie. Fiind designated driver am comandat un ceai verde "japan classic" în amintirea ceaiului din Japonia. Apropos, în JP ceaiul verde este gratis la cârciumă.

Neagu Djuvara la Toute l'Histoire

Zilele astea canalele codate de pe Bis sunt FTA. Aşa că mă regalez cu cine-polar, equidia şi celelalte canale specializate.

Pe Toute l'Histoire (un History channel francez) chiar acum este un documentar "Français et roumains dans la Grande Guerre" al cărui comentator etoile este Neagu Djuvara. Superb, chiar este greu de afirmat că nu se fac eforturi să fim prezentaţi şi altfel decât nişte cerşetori. Felicitări Marcela Feraru!

Hot Club de Bucarest

Ieri am plecat la Adamo şi am ales să ascultăm Hot Club de Bucarest la MŢR. Este o trupă de jazz manouche al cărei lider este Mălin Cristache. Mai ales după dezamăgirea cu Nana am ales fără să clipesc HCdB.

Sunt supărat că nu-i văd mai des iar atunci când au concert mediatizarea este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire.

Au fost încântători, cu câteva noutăţi (Pepito, J'attendrai). Aştept fotografii de la Vlad pentru un update vizual.

"Goblenuri" la MNAR

Mileurile şi goblenurile au fost teroarea copilăriei mele. Toate casele unchilor erau decorate în exces cu milieuri si goblenuri, multe făcute de mătuşile mele care excelau în lucrul de mână.

Acum la MNAR a venit "the real McCoy", tapiserii regale create de manufacturile Gobelins între 1600 şi 1800. Este o desfătare, o etalare de măiestrie pe mari suprafeţe.

Am vizitat şi revizitat.

Call Maia - she is HOT!

Maia este în călduri. Nu are chef de nimic, e distrată şi Rubin îi tot dă târcoale în padoc. Nu m-ar deranja dacă se distrează puţin, Rubin este castrat. În caz că vă întrebaţi asta nu îl împiedică să aibă o erecţie monumentală. Rubin este trăpaş american.

Metodă periculoasă

Ce construct pompos şi lipsit de consistenţă...

Acest film o să dezamăgească atât pe cei care cunosc câte ceva despre psihanaliză cât şi pe cei care se duc doar pentru experienţa cinematografică.

Scenariul este o adaptare după o piesă de teatru, care nu ştiu cum o fi fost original, dar de aici porneşte tot răul. Filmul curge şi se întinde ca apa dintr-un pahar vărsat pe masă - fără o intrigă structurată, cu nişte dialoguri cornoase parcă copiate din cursuri proaste de psihanaliză la universităţi particulare.

Cristopher Hampton, scenaristul, performează neaşteptat de slab fără un material excepţional de la care să pornească, cum a fost Atonement.

Despre actori... dacă aş fi rău aş zice că tipu din Stăpânul inelelor să chinuie să pară Freud şi tipa din Piraţii din Caraibe se chinuie punct. Michael Fassbender duce lipsa lui Tarantino şi a lui Brad Pitt.

Vincent Cassel îşi face treaba muult mai bine decât îi cere personajul, introdus numai pentru a avansa naraţiunea şchioapă.

Dacă e ceva bun în filmul acesta sunt costume, decoruri şi faptul că este filmat "on location" în casa lui Freud din Viena - apare renumitul divan, must see.

Îi mai ţineţi minte pe cei care ieşeau de la film şi spuneau celor ce aşteptau să intre "Nu vă duceţi că plângeţi după bani"? Am fost tentat...

P.S.

Am luat Cartea Roşie, am deschis-o şi m-am cam speriat.

Este încă sub măsuţa de cafea aşteptând o stare prielnică.

Vorba lui Pleşu, când îi citeşti pe ăştia îţi zici că visezi ca prostu.

P.P.S.

Deşi nu este o montare grozavă recomand oricând "Vizitatorul" de Eric Emanuel Schmidt dacă vreţi ficţiune avându-l ca personaj pe Freud. La Nottara.

Of, Nana...

Tocmai m-am întors de la Nana Mouskouri. De fapt am plecat la pauză, o pauză luată după prima oră de concert.

Am avut bilete ieftine, deci am stat în spate fără a o vedea de aproape. Aşa că doar după ce a început să cânte am realizat. Nana are 77 de ani. Vocea o trădează.

Şi Enrico Macias are 72 de ani dar concertul său a fost impecabil.

Prefer să rămân cu imaginea Nanei de tinereţe.

Try to remember...

Un Crăciun fără SMS...

Au apărut timbrele pentru Crăciun.

Cât de curând voi pregăti felicitările pentru cei dragi.

Get ready!

Bucătăria Irakiană

Bucătăria Irakiană este o carte pe care nu o veţi găsi în librării.

De fapt, nici nu arată ca o carte, este în format A4, "legată" într-un dosar de plastic transparent.

Se găseşte de vânzare la magazinul cu numele absolut neinspirat "Cafea", ţinut de Saeed Emad şi Saeed Fuaad. Nu ştiu cu care din cei doi domni am stat de vorbă, dar autorul se află în România din 1979, iar cartea a fost scrisă în perioada studenţiei de pe malurile Begăi, când "o tot întrebam pe mama la telefon cum se face cutare sau cutare mâncare".

Domnul Saeed (cred că merg la sigur astfel) mi-a recomandat să iau cartea (20 RON) pentru că are în magazin toate ingredientele necesare pentru oricare dintre reţete şi în plus va da lămuririle necesare preparării oricărei reţete.

În magazin este o varietate surprinzătoare de articole alimentare şi nealimentare, pe care nu le mai găseşti în alte magazine de gen - iar noi am călcat suficiente măcelării şi buticuri libaneze, turceşti etc. Am cumpărat săpun de casă sirian, cu ulei de măsline şi ulei de măsline nerafinat, provenind tot dintr-un sat sirian. "Cafea" se află la Drumul Taberei 34, lângă magazinul Profi.

O zi însorită

M-am bucurat azi de soare împreună cu Maia care este din ce în ce mai dulce şi calină. Departe sunt zilele când nici nu i se putea pune căpăstru. Se pare că s-a hotărât să mai dea o şansă oamenilor.

Pelerini

Măcar o dată în viaţă trebuie făcut.

Betleem, diverse locuri în care Isus a făcut minuni, apa Iordanului şi Drumul Crucii.

A fost sau n-a fost?

Puţin importă, faptul că am fost cu părinţii noştri e de nepreţuit.

GAZ 66

A stat în curtea noastră doi ani, devenise de-al locului.

Camionul lui Călin, este un GAZ 66, o fostă autospecială de transmisiuni, luată pentru a fi folosită la competiţiile de radioamatori. Călin este radioamator - YO3HKW după indicativ.

GAZ-ul nu mai fusese pornit de doi ani şi totuşi a învârtit ca un erou pistoanele. A fost totuşi nevoie de două ore de redresor după care motorul V8 a început să toarcă într-un mod care face să se înfioare orice petrolhead. Sistemul de umflare a roţilor a mers şi nu prea, însă după două ore de verificat, gresat şi completat lichide a plecat majestuos, peste câmp de-a dreptul.

Good bye and good luck!

Iola

Din ciclul Iola va prezentam azi "Io la Roma".

Scotoceam prin fotografiile de pe I-phone si am dat peste aceasta fotografie a Cristinei de peste vara. Bon souvenir...

Moartea lui Hickstead...

De când am pus antenă de satelit am descoperit un program italienesc dedicat echitaţiei şi hipismului - Class Horse. Când mă uit la televizor aici petrec cel mai mult timp.

Azi , pe burtieră un anunţ de suspendare a programului normal pentru a onora memoria lui Hickstead prezentând NUMAI cele mai frumoase momente ale lui.

Ce să fie?

Hickstead a murit, s-a prăbuşit chiar la capătul parcursului de la Cupa Mondială de la Verona.

Imaginile sunt şocante şi oricine are un cal are procese paralele (ce-ar fi daca...).

Hickstead a fost un mare campion dar a fost înainte de orice un căluţ iubit.

Odihnească-se în pace.

Crulic

După ce l-am ratat la animest ieri am văzut în sfârşit Crulic.

A fost copleşitor. Povestea nu are cum să nu te atingă, scenariul este OK iar animaţia stă cu fruntea sus alături de Persepolis sau Vals cu Bashir.

De referinţă.

Ziarele - un chin

Mircea Vasilescu a bătut şaua destul de transparent despre presseurop aşa încât... am făcut o vizită. Un loc minunat! Deja marţea cumpăram România Liberă pentru fasciculul din The New York Times dar acest site e o încântare.

Din păcate prea puţin pentru a-mi diminua frustrarea dată de piaţa ziarelor tipărite din România. Vreau să citesc ziare de hârtie, ziare adevărate din toate punctele de vedere.

Or oferta de ziar "quality" e subţire. Am renunţat o vreme să mai cumpăr vreun cotidian şi pe bună dreptate. Impulsionat de un articol al lui Radu Cosaşu, m-am abonat la "Le Monde" doar pentru a fi din nou dezamăgit. Deşi există 5 curse zilnic ale Air France plus câteva Tarom, cotidianele franceze ajung la destinatar (prin curier!) a doua zi. "Doamnă, cunoaşteţi sensul expresiei Yesterday's News? Pur şi simplu nu se face ca un cotidian să fie livrat în ziua următoare apariţiei". Domnişoara de la HDS Inmedio nu a comentat şi mi-a returnat banii dar nu a fost nici o consolare. În competiţia cu mediul on-line cotidianele tipărite au şi aşa probleme pentru a le face şi altele administrative.

Maia

Maia este o iepşoară de vârstă incertă, la vreo 2 ani, adoptată de la "Vier Pfoten". A făcut parte din lotul Fierbinti şi cei de la GIA şi Vier Pfoten au făcut o treabă admirabilă redând o viaţă acestor căluţi. Am văzut nişte filmuleţe cu Maia când a fost adusă la Corbeanca, la Hipocan, şi te apucă plânsul, zici că e lista lui Schindler.

Acum Maia e super-fericită, ba chiar a trebuit să-i reducem tainul cu 1/2 Kg de muesli (da, şi căluţilor le place). Maia a făcut burtică şi a trecut la regim şi mişcare.

Lovina...

...a fost o oază de relaxare după Insulele Moluce. O staţiune în nordul insulei Bali, departe de frenezia staţiunilor surf&club din sud. A fost o săptămână de leneveală şi masaj în gazebo, snorkelling, explorare cu bicicletele şi seafood şi fructe exotice.

Lovina e o staţiune lungă (8 Km) şi atunci când nu mergeam cu bicicletele tocmeam o pirogă cu balansiere să ne plimbe până la destinaţie. Omniprezenţii pescari erau bucuroşi pentru 8 dolari să te ducă oriunde. Era amuzant să vezi feţele uimite ale celor de la terase când debarcam direct pe plajă!

Dr. Fish...

...era un nume de doctor frecvent pe banner-ele din Munduk, în Bali. "Ăsta e un soi de Dr. Gigi", mi-am spus. "Dr. Gigi", înseamnă dentist...

Dr. Fish s-a dovedit a fi micuţa afacere cu peştii care devorează ţesuturile moarte. De la mani-pedi la tratamentul psoriazisului peştişorii îşi fac treaba.

De curiozitate, am încercat să scap de bătături prin gâdilăturile "DR. Fish". Big fun!

Dan Gordin got married!

Fotografie de la cununia civilă a lui Dan Gordin - prieten de-o viaţă. L-am cunoscut pe Dan în vremea cenaclurilor SF, la Solaris, care se ţinea în fiecare duminică la Preoteasa.

Ştiri din Bali

Cristina este în Indonezia unde ţine traininguri pentru Souldrama şi Connie Miller. Cristina este - printre altele - formată în psihodramă aşa că i-a fost uşor să se alăture lui Connie.

Am pierdut-o câteva zile în Bali, într-o superbă izolare dar acum am ieşit din incommunicado : vom face joncţiunea în Sulawesi pe 8 august. Next stop: insula Halmahera. Trebuie să-mi iau echipamentul de scufundări!

Două link-uri către You Tube:

Cristina învaţă dansuri balineze

Cricket în Bali

Tamara de Lempicka

Când eşti toropit de căldură la Forumul lui Traian cine îţi vine în ajutor?

Printr-un noroc am dat la complexul Vittoriano peste expoziţia temporară Tamara de Lempicka - regina modernismului. O oportunitate rară - cine ştie dacă voi mai vedea 90 de picturi de TdL laolaltă vreodată. Plus 30 de desene, 50 de fotografii şi 2 filme. Am fost copleşit de personalitatea Tamarei, cucerit de arta ei. Un week-end excelent.

Cristina la Skirtbike

Un eveniment chic şi plin de prospeţime a înviorat străzile Bucureştiului: Skirtbike.

O încântare să priveşti eleganţa pe două roţi şi un regret că nu există şi o conjugare la masculin, un soi de tweed run dâmboviţean.

Movels

Movies and novels..

Diverta are o promotie la carţile de limbă engleză aşa că am căutat prin rafturi şi ce am găsit

39 de trepte de John Buchan, Quantum of Solace - schiţe de Ian Fleming şi True Grit de Charles Portis. 39 de trepte a fost savuros, iar Hitchcock a schimbat muulte in scenariul lui. Acum sunt la Ian Fleming, o lectura reconfortanta, aici chiar sunt distanţe astronomice între nuvelele omonime şi filmele Bond. Quantum of Solace, de exemplu, este o parabolă benignă, o istorie de viaţă. True Grit în aşteptare.

Cafea Sacher

Am deschis cafeaua luata de la Sacher din Viena.

Desi am cumparat-o mai mult ca "suvenir" s-a dovedit o cafea exceptionala. Am luat cafea boabe, iar mirosul atunci cand este proaspat rasnita este foarte puternic. Nu stiu cum prepara vienezii un "melange" sau un "brauner", eu am preparat o cafea la ibric clasica. Un rasfat.

Imi place Maca...

...si desigur BIMS - Butterflies in my stomach.

Pe 31 martie la Silver Church, BIMS lanseaza "Magic Store".

Manhattan Transfer

Ii ascultam pe unde scurte, pe banda de magnetofon, LP-uri in cadrul unor ceremonii de-a dreptul ritualice. Iar acum vin sa concerteze si aici, acasa, uneori dupa ce uitasem de ei, reaparand ca niste colegi vechi la reuniuni ale absolventilor.

Asemeni acestora din urma sunt deformati de varsta si usor fanati sau te induiosaza cu o forma ce rimeaza cu imbalsamarea (Rolling Stones, AC/DC).

Manhattan Transfer, de care si uitasem sincer sa fiu (nu i-am mai ascultat din anii 80) vin pe 6 Noiembrie la Sala Palatului.

Mi-as dori sa-l vad si pe Keith Jarret la Bucuresti...

Codruta Cernea si Figure in, figure out

Un amic mi-a aratat cateva lucrari ale Codrutei Cernea pe internet. Mi-a placut, asa ca am profitat de expozitia "Figure in, figure out" pentru a o vedea "ao vivo". Nu am fost dezamagit de pictura Codrutei dar am descoperit mult mai mult. Galeria celor de la LCF este mai "a cote", e o intrare in bloc, vizavi de magazinul incom, langa magazinul de instrumente muzicale de pe Calea Victoriei.

ONE WORLD 2011

Un eveniment care ma poate scoate din abulia ultimelor luni: OneWorld 2011 are loc intre 16-21 martie. Anul asta doua noi locatii se vor adauga celor doua sali ale cinematecii: cinematograful Corso si NCRR.

NOSFERATU la centrul ceh

Miercuri 9 februarie la centrul cultural ceh.
Murnau si Calin Grigoriu. Trebuie vazut!

Maşina de gătit - în sfârşit

Am făcut deja focul de câteva ori, pentru a se "arde", adică a se duce mirosul de la toate unsorile din fabrică. Abia aşteptăm primele aventuri culinare. Deocamdată căutăm "cocote" din fontă.

Viena cu trenul 2

Am fost şi la Viena cu trenul. Expresul Dacia, a fost o experienţă plăcută, cu bune şi rele.

Vagonul în care am călătorit a fost austriac, însoţitorii aşijderea aşa că rău nu putea să fie.

Zăpada care s-a aşternut de-a lungul traseului a dat un aer de Doctor Jivago peisajului.

Cuşeta a fost superconfortabilă, cu trei fotolii în varianta "salon" şi două paturi suprapuse în varianta de "somn". Un lavabou intregea confortul de la bord.

De la agenţie am fost descurajaţi în ce priveşte vagonul restaurant însă contrar altor istorii de pe net am avut "bord restaurant" şi la tur şi la retur. Am mâncat nişte cârnăciori gustoşi dar personalul părea venit din epoca de aur. Când am sosit la staţia interioară se auzea destul de tare Bon Jovi. Am fost întrebai dacă ne deranjează muzica şi la solicitarea noastră de a o da "un pic mai încet" au oprit-o pentru a porni un cd-player portabil cu Florin Salam.

Vagoanele de dormit sunt pe cale de dispariţie, e clar. La dus am fost singuri în compartiment, iar la întoarcere au mai fost două cuşete ocupate.