Ce construct pompos şi lipsit de consistenţă...
Acest film o să dezamăgească atât pe cei care cunosc câte ceva despre psihanaliză cât şi pe cei care se duc doar pentru experienţa cinematografică.
Scenariul este o adaptare după o piesă de teatru, care nu ştiu cum o fi fost original, dar de aici porneşte tot răul. Filmul curge şi se întinde ca apa dintr-un pahar vărsat pe masă - fără o intrigă structurată, cu nişte dialoguri cornoase parcă copiate din cursuri proaste de psihanaliză la universităţi particulare.
Cristopher Hampton, scenaristul, performează neaşteptat de slab fără un material excepţional de la care să pornească, cum a fost Atonement.
Despre actori... dacă aş fi rău aş zice că tipu din Stăpânul inelelor să chinuie să pară Freud şi tipa din Piraţii din Caraibe se chinuie punct. Michael Fassbender duce lipsa lui Tarantino şi a lui Brad Pitt.
Vincent Cassel îşi face treaba muult mai bine decât îi cere personajul, introdus numai pentru a avansa naraţiunea şchioapă.
Dacă e ceva bun în filmul acesta sunt costume, decoruri şi faptul că este filmat "on location" în casa lui Freud din Viena - apare renumitul divan, must see.
Îi mai ţineţi minte pe cei care ieşeau de la film şi spuneau celor ce aşteptau să intre "Nu vă duceţi că plângeţi după bani"? Am fost tentat...
P.S.
Am luat Cartea Roşie, am deschis-o şi m-am cam speriat.
Este încă sub măsuţa de cafea aşteptând o stare prielnică.
Vorba lui Pleşu, când îi citeşti pe ăştia îţi zici că visezi ca prostu.
P.P.S.
Deşi nu este o montare grozavă recomand oricând "Vizitatorul" de Eric Emanuel Schmidt dacă vreţi ficţiune avându-l ca personaj pe Freud. La Nottara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu