M-am simțit foarte rău zilele trecute, inexplicabil, ca atunci când m-am intoxicat cu e-coli, doar că am avut un scaun normal. De câteva ori am fost pe punctul să sun salvarea dar mi-am zis să las să treacă o noapte. În cele din urmă am urmat exemplul Omului din Atlantis și am plecat la mare, la Azur, să mă regenerez. Am stat în apă cât de mult am putut - erau valuri mari - și apoi am dat peste maseurul semi-orb care colindă pe acolo. Asta m-a pus pe picioare aproape.

Azi dimineață la cinci am alergat șase kilometri. Au fost 23 de grade, o plăcere. Apoi prima zi de serviciu după o mini vacanță în care am bolit.

La serviciu, saturat de J.O. și de biroul electoral dau pe HBO peste „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” a lui Ujică. Descopăr detalii care mi-au scăpat la Studio. În timp ce merg cu caleașcă în Londra, NC și regina trec pe lângă un cinema unde rula Deep throat!!! Am dat o căutare pe internet și am găsit instantaneul.

GYMBOSS

Azi pleacă Cristina în Indonezia, cu treabă, pentru aproape o lună. O perioadă propice slăbitului, de fapt chiar vreau să slăbesc cât de mult pot. Pentru asta mi-am comandat și astăzi tocmai mi-a sosit GYMBOSS (am și eu un verișor cu o cârciumă care se cheamă SATBOS, he-he), cronometrul pentru intervale, gadgetul împătimiților de Tabata și HIIT. De mâine dimineață îl pun la lucru.

Nașul 2

Am primit o parte din fotografiile de la nunta din Nurnberg pe mail. Varianta finală o să fie sub forma unui album cartonat. În afară de fotograful profesionist, la masă au fost și mai multe aparate de fotografiat de unică folosință, pe film. Așa că, material ar trebui să fie suficient.

Mirii sunt Roman, herr doctor la universitatea din Erlangen, cercetător în mecatronică la Paderborn și Nicole, care are rădăcini americano-germane (sora-sa Charisse e o apariție!). Cununia a avut loc în Furth iar „masa și dansul” la Hirshvogelsaal, un loc impresionant din incinta castelului Tucher, a cărui grădină am putut să o folosim.
Biserica a fost cât se poate de riguroasă cu tradiția (adică versiunea lungă) și în plus totul a fost bilingv, română și germană. Părintele, clujean, ne-a tăiat chitanță pentru banii de cununie - deh, Germania.

Sala Hirschvogel e muzeu, renovată în 2000, care se poate închiria pentru „evenimente”. Până mai spre seară ne-am zbenguit în gradina Tucher bând cocktail-uri și făcând fotografii, apoi am intrat în „muzeu” unde a urmat masa sub forma unui bufet (bucătărie nu este) care în buna tradiție germană a ținut până la oră fixă, după care s-a strâns bufetul și a început muzica. Tatăl miresei, dl. Johnson, a executat un dans de mare angajament cu Nicole, dar nu un vals ci ceva pe muzică soul, de ne-a căzut maxilarul tuturor.
Închei spunând că nevastă-mea a purtat o rochie Donna Karan iar eu ultimul costum făcut de Enache, croitorul meu de pe vremuri.

14 Juillet

Ce surpriză plăcută să te trezești mahmur și să descoperi că este 14 iulie, să-ți începi ziua cu defilarea de pe Champs Elysee. La telematin reportaj cu regimentul de cavalerie al Gărzii Republicane. Foarte interesant, apoi privesc cu alți ochi trecerea în revistă a trupelor făcută de Hollande, escortat de cavaleria Gărzilor republicane. Ce spectacol.

După-amiază, Turul. Transmisia TF2 este un pic altceva, dar nu înseamnă că nu regret comentariile românilor de pe Eurosport. Pe TF2 totul este mult mai tehnic, cu analize ale lui Laurent Jalabert, reportaje despre - de exemplu - Brassens în etapa care trece prin Sete în drum spre Saint-Clair . Adorm.

Seara la serviciu, după Colombo prind sfârșitul Corporației Parallax, ultima din trilogia Pakula pe care nu o revăzusem. Într-o zi...

Amici & Zuppa di coze

Nu îmi plac grătarele, barbeque-ul ca modalitate de agregare socială.  Prefer oricând niște mezze care să ne țină pe toți în jurul mesei fără mari preparative. Totuși, e nevoie și de un plat de resistance. Care, cu ocazia vizitei cumnatului din Italia au fost midiile.
Din păcate am schimbat sortimentul tocmai azi cu unele care au necesitat curățare îndelungă. Noroc cu Cornel, cumnatul meu,care le-a și gătit, diferit de rețeta noastră de pe you tube, dar exact cum trebuie să fie.
Dumnezeiești! Foarte sănătoase în sine, dar prea multă pâine pentru a întinge în sos - e greu să te abții.
Sora mea ca de obicei o pată de culoare.
La final, narghilea.

Sophisticated Ladies

A fost o ofertă de nerefuzat. O Gazelă pentru „ma biche”. Cu coș de răchită, o singură viteză și frână „de picior”. O plăcere pentru ochi și o invitație la drum. Azi am reparat bicicleta tatălui meu și, plin de elan velocipedistic, am trecut pe la Ciclop. Aveau și o gazelă pentru mine, crem (culoarea mea preferată la bicle) dar două gazele deodată ar fi fost prea mult.
De fapt mă bătea gândul să aduc la reparat bătrânul Union. E un model prea frumos.

Cum vă place

Sunt frumoase reprezentațiile publice dar parcă mai bine e să stai în rândul al doilea de scaune... Mulțumim Anca, din nou, pentru plăcerea de a-i vedea pe cei de la Shakespeare's Globe pe viu. M-au entuziasmat cei de la Globe. Totul a fost surprinzător. În primul rând nu a fost engleza de la Royal Shakespeare , slavă Domnului, ci o engleză modernă, excelent pronunțată, așa ca pentru noi ăștia continentalii, ba chiar cu un accent yancheu la un moment dat - ciobanul grobian, nu ştiu de ce, vorbea americăneşte.
Actorii au fost copleşitori, pentru că în plus faţă de faptul că fiecare a jucat mai multe roluri, în ceva gen 39 de trepte, au asigurat şi coloana sonoră, cântând la viori (trei dintre ei) ukulele, muzicuţă, chitară etc. şi mai ales vocal, creând o polifonie remarcabilă.
Nişte actori daţi naibii, care au suportat cu stoicism canicula în costume de tweed (!), amplificarea defectuoasă şi zgomotul stradal care le acoperea bemolurile şi nuanţele - în astfel de momente realizezi cât de aiurea sunt toţi claxonatorii nevrotici sau motocicliştii care îşi turează motoarele de parcă ar fi pompe de vacuum pentru complexe freudiene.
Bine că s-a terminat aşa festivalul Shakespeare, într-o notă de normalitate.

Vară și fum

La Vară și fum mă gândesc când fumez o narghilea întins pe șezlong. Scena era inundată de lumină, pentru a recrea atmosfera solară din Glorious Hill, Mississippi. Eram la Apollo Theatre, în Londra, iarna, după o zi de alergătură prin frig. Zecile de proiectoare pocneau monoton și o căldură plăcută ne-a învăluit. Am adormit. La pauză i-am auzit pe niște americani lăudând trupa pentru accentul sudist reușit. După vreo două cafele am apreciat și noi accentele, jocul, piesa. În partea a doua.

Am făcut prima incursiune în pădurea de lângă noi. I-am dat roată cu bicicletele mai întâi, pentru că nu prea se vede nici o intrare iar pădurea este înconjurată de un șanț. Câinii au stârnit două căprioare, una avea un ied (nu e nici o teamă că maidanezii mei ar putea face rău vreunei sălbăticiuni. Mirosul lor este la pământ, cel puțin față de câinii de vânătoare, astfel că după ce vietatea se pierde în desiș se opresc fără nici un indiciu).  

Odată intrați mai adânc în pădure am descoperit o hrănitoare de fân pentru iarnă.

Noua premieră Yasmina Reza de la Nottara, Zeul Măcelului, este de fapt tot Doamne... ce măcel! pus în scenă la comedie. Mare decepție! Credeam că o ia și Yasmina Reza pe urmele lui Eric Emanuel Schmidt ca număr de montări, dar nu a fost să fie. Tot două piese rămân, Zeul/Doamne... și Artă.

E oficial, facem o grădină. Am îngrădit o porțiune de teren cu dulapi de lemn, pe care să o umplem cu pământ. M-am gândit să sap „fundul” la cazma înainte de a pune pământul... ei, aș! Nici vorbă să intre cazmaua în pământ. Mai udăm...

Încet, apar și decorațiuni pe pereți. Două tablouri și două pele-mele-uri cu fotografii de familie. Codruța Cernea, care îmi place atât de mult, are o nouă expoziție în București, la noua(!) sală a Comediei. Între timp cota ei a crescut și nu știu când, printre terminat casa, schimbat mașina etc. o să găsim bani să ne atârnăm un tablou de-al ei pe perete.

Pianul creează dependență. De dragul lui m-am apucat de studiat notele de acolo de unde le-am lăsat cu chitara. E grozav să recunoști după o partitură care este Menuetul în sol major de Bach.