Locul se chema "A la turca" si, intins confortabil pe un divan, am comandat o cafea si o narghilea.
Eram ce se cheama un "bautor social" de cafea - nu imi placea gustul cafelei si nici nu aveam nevoie de cofeina pentru "pornire".
In cafeneaua aceea din Kusadasi insa gustul cafelei m-a transportat 30 de ani in urma , in salonasul nasilor mei. In Bucuresti vizitele la nasi erau mult asteptate - pentru dulceata "maison" de cirese amare sau nuci verzi si cafeaua cu caimac si apa rece.
Iar cafeaua avea gustul acela, pe care il pierdusem undeva in anii 80 cand orice cafea era buna, apoi cand nechezolul si cafeaua instant braziliana stersesera definitiv orice amintire a salonasului din cartierul Tei.
La o cafea turceasca cafeaua este cel mai important ingredient desigur.
Pentru a avea "gustul acela" trebuie sa fie chiar turceasca - Mehemt Efendi este cea mai cunoscuta cafea turceasca. Sau o cafea provenita dintr-o sursa de incredere - cum ar fi minunatul domn Haig Keskerian, care poate fi gasit in strada Actor Grigore Manolescu, nr. 16, pe lângă Piaţa 1 Mai.
Pentru cele mai bune rezultate, cafeaua trebuie macinata chiar inainte de a fi preparata. Daca insa nu aveti o rasnita care sa macine foarte fin (asta e chestia la cafeaua turceasca spre deosebire de cea pentru expresso, de exemplu) mai bine o luati deja macinata, in cantitati mici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu