Am fost la maratonul Bucuresti 2009, de data asta numai sa-i incurajez pe prietenii mei, Dan Cristescu si Dan Mocanu, participanti la semi-maraton (21 Km).Cu o seara inainte Dan (Cristescu) era ingrijorat ca nu mai aveau la Decathlon "gel special" de folosit in caz de frig. I-am spus sa se dea cu Revulsin (marca de traditie romaneasca, as adauga , alaturi de Eugenia si ciocolata cu ROM).
La farmacie i s-a spus ca nu mai exista Revulsin dar a aparut ceva mai nou: Ben-gay.Din diverse motive, in dimineata cursei nu aveam functional decat aparatul FED5 (de pe vremea Revulsinului) in care aveam un film alb-negru cehesc.
Fiind conectat la febra pregatirilor celor doi (Dan alearga de mult timp dar a inceput un program de antrenament cu cinci saptamani inainte de
cursa) am urmarit impreuna maratonul de la Berlin si cred ca aveam niste asteptari usor gresite. Maratonul de la Berlin a fost in august, vreme frumoasa, berlinezi si nu numai care aplaudau si sustineau concurentii, poarta Brandenburg etc.
Bucuresti, 17 octombrie 2009. Ploua si e frig. Echivalentul portii Brandenburg la Bucuresti este Casa Poporului, care domina startul cenusiu.
Spectatorii sunt aproape exclusiv rude si prieteni ai concurentilor si, intristator, isi incurajeaza doar cunoscutii. O exceptie. La prima "tura" (traseul a avut 10 Km) dupa vreo 20 de minute de curgere a concurentilor, un tip ce pare antrenor striga unei concurente "Hai Maricica! Esti prima romanca care trece!" Spectatorii aplauda spontan.
Sunt impresionat de cei pentru care cursa este in mod evident o provocare, barbati si femei care trag de ei sa ramana in cursa. Nu pare a fi cazul baietilor mei care zambesc de fiecare data cand trec. Dan avea sa-mi spuna ca"lovise zidul" undeva pe Calea Victoriei, pe la kilometrul 15... si supravietuise. Si inca bine. Cei doi dani au terminat cursa in putin sub 2 ore!
Ar putea fi o povocare pentru 2010.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu