Pare familiar?

Living-ul casei din Corbeanca face carieră.

Venirea scrisorii de la Bayreuth este un moment așteptat al anului. Cu angoasele lui - dacă se rătăcește/pierde cumva scrisoarea și pierd locul în waiting list?
Anul ăsta a sosit spre ușurarea mea. Cu noutăți: o nouă montare a tetralogiei în care joacă și Sorin Coliban - în Siegfried și Das Rheingold, rolul lui Fafner. Oricum, nu mă ambalez, mai am vreo cinci ani buni de așteptat.  Cam cum era cu așteptarea la Dacia sau telefon, pe vremuri.

Am fost la botezul nepoatei mele, Isabelle. Un copil care nu a plâns, nu s-a speriat, o înțeleaptă care observa   detașată ce (i) se întâmpla. Apoi am mers la o bere cu Silvana, părinții mei, Evanghelia, prietena Silvanei și finii ei. Tot încercam, în glumă, să-i conving pe tata și mama, dacă renunță la albine, să se mute la Constanța. Acum, parcă mi se pare din ce în ce mai mult o idee bună. Deși reumatismul nu mai face marea așa tentantă pentru tata. Țin minte și acum când eram mititel și tata pleca să înoate iar lumea se mira când vedea cât de departe în larg a ajuns. Sau când mi-a pus pentru prima oară vizor (rusesc, gen borcan) și snorkel și m-a băgat în apă, cu colac, nu știam să înot. Curiozitatea și teama când am văzut un crab ce părea gigantic.

Că veni vorba de scufundări, am găsit la Buzău o fabrică unde să fac revizia la butelia de scufundare. Au curățat minunata vopsea metalizată albastră și i-au tras o vopsea galbenă de tot râsul, se ia cu unghia. O să o ia înapoi să mai facă o încercare - cică nu s-a polimerizat, orice o mai însemna și asta. Mi-e dor de o scufundare.

La MNAR e o expoziție temporară cu sculptură în lemn din depozitele muzeului. Cred că am devenit fan Maitec.

M-am văzut cu Alex, în plină formă, în vizită pe-acasă. Plănuiește să alerge semi-maratonul de la Versailles și pentru asta a trebuit să obțină un certificat medical. Cu titlu de recomandare, medicul i-a spus că ar trebui să mai piardă vreo trei kilograme până la cursă. Și Alex arată mai atletic ca niciodată! Ce ar mai zice de mine, care la vizita medicală anuală am fost catalogat „obez gradul unu”.

Au început Nocturnele baroce la Biblioteca Națională. Minunat a fost în seara asta, îmi pare rău că mâine fiind de serviciu pierd o seară. Și e gratis.

Business as usual

Ne-a vizitat Mirela împreună cu Heather, prietena ei londoneză. Am reținut un leit-motiv: ”You're in my country now!”. Spus cu accent puternic. Iar Mirela vorbește acum o engleză de la mama ei. You've come a long way, baby.

Auzită în seara asta, pe România Cultural: ca emigrant pierzi vreo zece ani - de-aia Andrei Șerban pare mai tânăr cu zece ani.

”Midnight in Paris” a fost preferatul meu anul trecut. Azi am văzut avanpremiera la ”To Rome with love”. tot de Woody Allen. E din ce în ce mai bine, WA îmbătrânește frumos. Filmele lui sunt divertisment de cea mai bună calitate. Roberto Benigni e minunat iar personajul lui Alec Baldwin e o găselniță (Penelope Cruz îmi amintește de rolul fenomenal din  Non ti muovere). Probabil că WA are o cultură psihologică extensivă atât din lecturi dar și, mai ales, din postura de client. Ce să zic? Minunat, s-a filmat în perimetrul în care am stat în mica noastră ședere la Roma, Piazza di Spagna, la restaurantul care ne-a plăcut cel mai mult. Mi-a plăcut.

În Nouvel Obs e un articol despre satul vampirilor și vârcolacilor din Bulgaria (undeva în sud, către granița cu turcii). Cu referințe la Vlad și Bram, dar trăgând de hartă în jos. Vezi, a fost de ajuns best-seller-ul Kostovei că acum bulgarii ne-o iau înainte și în vampirologie.

Am cont pe PayPal. Altfel nu se mai poate. Asta e, dar aici trag linia - Facebook never.

Mi-a venit așa, la serviciu, când o colegă se plângea că fiul ei vrea iPhone, iPad dar nu mai pune mâna pe carte. ”Zii așa, iCarte - iParte.”

Destul de spooky faza cu serial-killer-ul care a ucis-o pe japoneză la Măgura - practic lângă noi. Mă miram când veneam acasă după tura de noapte ce e cu atâtea mașini de poliție și care de televiziune. Asta era. M-am bucurat că nu era Cristina în țară să se panicheze. Acum a auzit.

I've got mail!

Mi-am făcut câteva abonamente așa că trebuia să pun o cutie poștală. Cea veche fusese dată jos când am pus termosistemul și de atunci tot găseam scrisori și facturi în rama ușii. Cutia poștală veche era urâtă pur și simplu așa că am căutat ceva care să mă satisfacă. După căutări și deliberări, casa noastră provensală are o cutie poștală americană - suburbană, după cum o descrie ambalajul.
În primul rând pentru că se poate verifica direct din mașină, cât timp se deschide ușa de la garaj.
Pe urmă, dă bine cu preeria de la noi.
Să nu credeți că e vreo „scumpete” - a costat 60 RON la Mr. Bricolage și e făcută chiar în S.U. ale A.

Le regard de Plantu

Am cumpărat selecția hebdomadară Le Monde (în chioșcurile Inmedio și Relay cotidienele franceze apar cel mai devreme a doua zi, iar dacă te abonezi la ei vin o dată pe săptămână, așa că la selection hebdomadaire rămâne alternativa rațională).  Asta e caricatura de primă pagină, apărută în cotidianul de miercuri, 15 august.

Orele serii

Mi-am făcut un obicei, de când sunt singur acasă, ca seara să trag o narghilea pe terasă, înainte de culcare. Ascult, pe satelit FIP, preferatul meu din ultima vreme.  Night cap - vișinata de la taica popa.

Apoi, în dormitor, România Cultural, și cartea de pe noptieră.
În seara asta, România Cultural a fost ștearsă și am intrat pe internet. Pe eTeatru - Alice în Țara Minunilor, not my cup of tea. Pe BBC4 Extra singura chestie mai de doamne ajută era „Ocolul lumii în 80 de zile”, dar  era deja episodul 3. Am căutat ceva în franceză și dau peste un teatru radiofonic al radioului olandez internațional, un polar. Meurtre au chantier naval. Tari olandejii ăștia.