Les Choses de la vie

Am fost la botezul nepoatei mele, Isabelle. Un copil care nu a plâns, nu s-a speriat, o înțeleaptă care observa   detașată ce (i) se întâmpla. Apoi am mers la o bere cu Silvana, părinții mei, Evanghelia, prietena Silvanei și finii ei. Tot încercam, în glumă, să-i conving pe tata și mama, dacă renunță la albine, să se mute la Constanța. Acum, parcă mi se pare din ce în ce mai mult o idee bună. Deși reumatismul nu mai face marea așa tentantă pentru tata. Țin minte și acum când eram mititel și tata pleca să înoate iar lumea se mira când vedea cât de departe în larg a ajuns. Sau când mi-a pus pentru prima oară vizor (rusesc, gen borcan) și snorkel și m-a băgat în apă, cu colac, nu știam să înot. Curiozitatea și teama când am văzut un crab ce părea gigantic.

Că veni vorba de scufundări, am găsit la Buzău o fabrică unde să fac revizia la butelia de scufundare. Au curățat minunata vopsea metalizată albastră și i-au tras o vopsea galbenă de tot râsul, se ia cu unghia. O să o ia înapoi să mai facă o încercare - cică nu s-a polimerizat, orice o mai însemna și asta. Mi-e dor de o scufundare.

La MNAR e o expoziție temporară cu sculptură în lemn din depozitele muzeului. Cred că am devenit fan Maitec.

M-am văzut cu Alex, în plină formă, în vizită pe-acasă. Plănuiește să alerge semi-maratonul de la Versailles și pentru asta a trebuit să obțină un certificat medical. Cu titlu de recomandare, medicul i-a spus că ar trebui să mai piardă vreo trei kilograme până la cursă. Și Alex arată mai atletic ca niciodată! Ce ar mai zice de mine, care la vizita medicală anuală am fost catalogat „obez gradul unu”.

Au început Nocturnele baroce la Biblioteca Națională. Minunat a fost în seara asta, îmi pare rău că mâine fiind de serviciu pierd o seară. Și e gratis.