Rahan reapare , prilej de locuri comune revizitate, nostalgia PIF et Hercule reînnoită. Pentru generaţia mea contactul cu BD afost făcut prin Pif şi Rahan - iar faptul că a fost tipărit la Casa Scânteii a ajutat, fiind cam singura bandă desenată "vestică" văzută de români, mici şi mari. Am pus vestică între ghilimele pentru că Pif şi Rahan erau editate de partidul comunist francez şi asta se vede, mai mult sau mai puţin. De exemplu eroul meu preferat din adolescenţă, Dr. Justice, doctorul care lucra pentru OMS care "lupta împotriva exploatării, a celor ce ameninţă demnitatea umană şi împotriva persecutorilor copiilor".
M-am întrebat la începutul anilor 90 cum a fost posibil să dea Pif faliment? Am căpătat răspuns odată cu prima plimbare pe o stradă din Bruxelles (nu-i mai ţin minte numele) unde erau librării specializate BD. E copleşitor numărul de titluri, personaje. Şi asta numai în spaţiul francofon. Nici nu vreau să ating măcar spaţiul anglo-saxon cu comics-urile şi super-eroii.
Ce benzi desenate aş fi citit la vremea Pif & Rahan dacă aş fi avut de ales?
Probabil că Asterix şi Obelix, Aventurile lui Tin Tin, Blake şi Mortimer...
Dar acum?
În Japonia am rămas uimit văzând cât de mulţi adulţi citeau în metrou BD. Iar secţiunile BD din marile suprafeţe din Europa (FNAC de ex.) destinate maturilor sunt, ei bine, mari.
În Bucureşti există Librăria Jumătatea Plină găzduită de cafeneaua Lente .
Merită o vizită. BD e un gen care îşi păstrează prospeţimea şi capacitatea de a se reinventa.
Din ciclul "albume pe care mi le-aş fi dorit" am văzut la un amic un album colectiv cu benzi desenate după cântecele lui Jaques Brel. Mi-a plăcut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu