vineri, 4 iunie 2010

Primul meu Marghiloman

Povestea spune că Marghiloman în timpul unei vânători a cerut o cafea.

"Nu mai avem apă" a venit replica.

"Folosiţi coniac, atunci" a cerut Marghiloman, şi aşa a apărut contribuţia lui la această plăcere vinovată. Am folosit reţeta de mai jos, găsită pe net:



- 100 gr. de coniac de cea mai buna calitate, Courvoisier, Henessy... - 2 lingurite cu varf de cafea tip "mocca" sau "arabica": Dalmayr, Lavazza, Gevalia... - 1 lingurita rasa de zahar nerafinat se toarna coniacul intr-un ibricel de cupru, si se pune la foc mic impreuna cu zaharul. in momentul fierberii, se ia de pe foc si se adauga cafeaua, mestecand usor. se picura o lingurita de apa rece. dupa ce s-a odihnit cateva minute, se toarna intr-o cescuta de sticla ferecata-n argint si se serveste alaturi de o havana adevarata...



Am folosit un coniac moldovenesc "Călăraşi divin" vechi de 5 ani - nu mi-a plăcut deloc aşa că la fiert cu el.. Cafeaua este Sumatra Siborong-Borong de la Starbucks. Faptul că îi spuneau "extra bold" m-a atras dar... nu cred că voi mai cumpăra vreodată. Nu am luat o havană adevărată, dar mi-am făcut o pipă cu Mac Baren Navy Blend plumcake.



Gustul este intens, nu se compară cu cafelele alcolizate din comerţ (gen irish cofee). Prin fierbere a dispărut gustul de alcool care predomină la coniacul insuficient învechit. Cu zahărul aş lăsa-o mai moale - am pus o linguriţă vârfuită şi nu e cazul, coniacul bun are dulceaţa lui. Surpriza a venit după ce am aprins pipa. Marghilomanul complimentează de minune un tutun bun, dar în nici un caz aromat. Probabil o tigare de foi sau un tutun de pipă nearomat - nuanţa de plumcake este extrem de subtilă la navy blend. Încercaţi asta acasă! Enjoy!

Niciun comentariu:

Persoane interesate