In sfarsit am vazut si eu Vals... la NCRR.
Vals cu Bashir sta undeva pe acelasi palier cu Persepolis, folosind mijloace diferite dar avand aceeasi autenticitate a produsului autobiografic posttraumatic. Spre deosebire de Marjane Satrapi, care pare la finalul Persepolisului exorcizata, distantata, Ari Folman incheie filmul ramanand acolo. Desi analitic si psihologizant, filmul nu pare terapeutic pentru realizator.
Mi-a placut felul cinematografic in care Ari ne dezvaluie povestea, combinatia de Spellbound si Apocalypse Now urmata de socul finalului, care devine Up Close & Personal ("acesta nu mai este un desen animat").
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu