Copiii comunitatii

Tulburător acest "Children of the commune" al Julianei Grossheim.

Un film care reuneşte mărturiile a cinci copii născuţi şi crescuţi în comunitate.

Comunitatea fondată de Otto Muehl la la Friedrichshof , este greu de încadrat. Descrisă ca sectă autoritariană (?), psiho-sectă sau denumită de fondatori Aktionsanalytische Organisation (AAO), pare o comunitate hippie întârziată cu două note puternice:

- cea dată de [pseudo]terapiile pe care OM le "administrează" comunităţii , bazate pe idei derivate din Freud şi Wilhelm Reich (între 54 şi 63 OM a fost art-therapeut într-o casă pentru copii cu tulburări emoţionale condusă de psihanalista Eva Rosenfeld, elevă a lui Freud)

- latura artistică, derivată din apartenenţa lui OM la curentul acţionist vienez . Soţia lui OM spune că, doreşte să facă din copii nişte "genii universale".

Copiii rememorează momente ale vieţii în comunitate, pseudoterapii de grup. AP (autoportretul) în care iniţial membrii adulţi ai comunităţii trebuiau să iasă în faţă pentru a destăinui blocaje şi a le depăşi. Apoi adulţii au încetat să facă AP şi singurii care făceau asta erau copiii. Treptat s-a transformat într-un performance dat de copii în faţa comunităţii. Palaver era un soi de conflict-resolution în faţa comunităţii. Pentru copii ajunsese doar o judecată periodică în urma căreia erau lăudaţi sau pedepsiţi.

Lucruri care m-au şocat: interdicţia mamelor de a mai avea relaţii cu copiii, de a se mai intersecta măcar cu ei (comunitatea ajunsese la 600 de membri), apariţia ierarhiei pentru copii. În vârful ierarhiei era Attila Muehl, copilul lui OM. Copiii superior ierarhic decideau ce jocuri se joacă şi în general decideau pentru copiii aflaţi sub ei ca ierarhie.

Încercarea mamelor de a contacta copiii se solda cu retrogradarea copiilor în ierarhie.

Apoi... copiii au crescut şi au intrat în circuitul de sex liber. Atât cât mai putea fi numit liber. Tinerii băieţi erau percepuţi ca o "concurenţă" de OM, care părea a avea un "claiming right" asupra tuturor femeilor din comunitate. Relaţiile sexuale dintre tineri au fost interzise. Tinerii puteau face sex numai cu cei mai bătrîni ca ei. Tineri au reuşit să iasă din comunitate şi au reuşit să declanşeze un proces în care să-l acuze pe OM de molestare sexuală. Ăsta a fost sfârşitul comunităţii şi s-a soldat cu închisoare pentru OM.

Tinerii din film par a avea toţi o carieră artistică şi se luptă dinrăsputeri să-şi reclădească o viaţă socială. Incredibil cum s-au resudat legăturile materne. În ce priveşte taţii este mai greu întrucât nu se cunosc. Taţii nu contau în comunitate şi a existat şi o fluctuaţie mare de bărbaţi atraşi aproape exclusiv de aspectul libertăţii sexuale. Cum spunea una dintre mame "pe majoritatea îi cunoaşteam numai după numele mic sau poreclă". Unul dintre tineri, acum tată, este teribil de îndoit asupra felului în care ar trebui să se raporteze la fiul său. Dintr-o perspectivă a analizei tranzacţionale mă întreb ce fel de "părinte" au dezvoltat copiii crescuţi în comunitate şi mai ales ce scenariu de viaţă...