Mai întâi Imperialul şi acum Schumann. Nu e rău de loc acest început de an. Îmi doresc să mai ascult Grieg interpretat de Dan Grigore. Cine ştie... eu promit să fiu un băiat cuminte. Oricum 8-9 aprilie un răsfăţ cu Brahms şi ELISABETH LEONSKAJA. Aimez-vous Brahms?
De când cu discuţia din Dilema Veche îmi sare în ochi marea de pulovere de la Ateneu. La fel este şi la Sala Radio sau la Operă. Şi nu mă refer la svetere de cashmir sau vreun jerseu gingaş ci aranuri groase de pescar sau turcisme care au supravieţuit anilor 90, pulovere de schi şi lista poate continua. Totul agrementat cu nelipsiţii jeanşi, tricouri.
O mulţime pestriţă care îl face să arate ciudat (culmea) pe Toader Paleologu îmbrăcat în smoking. E adevărat că şi la Scala, milanezii spun că numai provincialii se îmbracă în smoking dar uneori mi-aş dori să existe o ţinută obligatorie minimală. Oricum, în ordinea descrescătoare dacă nu un costum de seară orice costum este bun. Dacă nu costum, orice sacou merge. Orice cămaşă este o opţiune mai bună decât un tricou sau un pulover. O secunda... aproape orice cămaşă.
Nu pulovere, vă rog. Recomandarea la Scala este: Gentlemen are advised to wear black tie for premieres and are in any case always advised to wear a jacket and tie. The Theatre recommends items of clothing which comply with a proper theatre decorum for all performances.
Despre aplauze... Ca niciodată, un grup destul de compact, probabil aflat la o conferinţă, un training, cine ştie, a început să aplaude după prima parte din concertul de pian. Cumva s-au prins care e treaba. După pauză a urmat însă Patetica de Ceaikovski. Nu au avut nici o şansă.
During the 20th century, applause even between movements of a symphony became regarded as a distraction from its momentum and unity, and is now considered a gaffe or faux pas, though usually tolerated as a well-meaning one; most audiences applaud after the third movement of the Tchaikovsky Sixth and conductors seem resigned to this fact.
Aşa ne-am gândit şi noi, vorba lui Andrieş. Extrasul este din Concert etiquette de pe wiki.
sâmbătă, 13 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Intr-o vreme ar fi fost de neimaginat sa auzi aplauze intre parti la Ateneu. La sala Radio, unde publicul e in genere mai pestrit, mai treaca, mearga, dar la Ateneu...
In fine, important e ca se mai gasesc oameni care sa mearga la concerte, cu sau fara aplauze, cu sau fara pulovere - si ma refer la lumea de pe strada, nu la junele Paleologu. Acesta e un exemplu viu al faptului ca poti fi bine educat si sa n-ai, in acelasi timp, caracter.
Nu ştiu ce s-a schimbat... Pe vremea aceea aveam seratele lui Iosif Sava (mi-e tare dor de felul în care pronunţa "Bach") şi Vornicu insera Leonard Bernstein (Young people's concerts sau Omnibus) în emisiunile lui.
Trebuie să fiu de acord că un public pestriţ este mai bun decât niciun public. Anii 90 au fost teribil de deprimanţi, cu public mai puţin numeros decât orchestra...
Apropo, la festivalul Enescu aceeaşi problemă cu aplauzele.
Trimiteți un comentariu