luni, 15 martie 2010

Olandezul Zburător




Pe 20 martie vom fi la Operă, la reluarea Olandezului Zburător.



Am aşteptări mari de la această producţie, fie şi numai datorită numelor celor care s-au implicat.



Va dirija Cristian Mandeal, regia îi aparţine Beatricei Rancea, costumele Irinei Schrotter.






"Olandezul" este un american: Gary Simpson.







Cine şi-ar putea dori mai mult?





Păi... Wagner la Bayreuth e pohta ce pohtesc.


Să obţii bilete nu este chiar imposibil, doar aproape imposibil.


Procesul constă în a solicita în fiecare an bilete şi, după câţiva ani, e posibil să primeşti şi un răspuns afirmativ. Timpul de aşteptare este estimat între 5 şi 10 ani.


Durează mai puţin dacă pe formularul de cerere treci peste tot "egal", adică mă mulţumesc cu ce este disponibil, oriunde, oricând.


Noi am cerut la Inel. Dacă tot e să aşteptăm...








UPDATE





Şi a fost premiera.


Olandezul nu a fost american ci român: Ştefan Ignat.
Multă lume la premieră. Mulţi străini - am fost "înconjuraţi" de nişte spanioli, nişte asiatici şi nişte italieni. Spaniolii erau entuziasmaţi după primul act dar şi oripilaţi de sonerii şi alte zgomote care au ajuns comune în sălile de concert autohtone. Ce a fost mai bun abia avea să urmeze.
Lucruri care mi-au rămas: corul (excelent), scenografia minimalistă (less is more!), scena din actul trei cu alpiniştii utilitari (incantaţiile strigoilor), fetiţa - Marina Grecu, tabloul din actul 2 cu soţiile marinarilor îmbrăcate "Irina Schrotter" bând o cafeluţă...poate singurul highlight al costumelor.
Ana-Maria Comşa, cu momente excelente.
Cred că este just să spun că toată lumea şi-a dat silinţa.
Am stat foarte aproape de Cristian Mandeal şi am rămas surprins să îl aud adeseori fredonând, mă rog nu ştiu dacă ăsta este termenul. "Humming".
Alauzele au fost îndelungi. Pe scenă au urcat alături de interpreţi şi Cristian Mandeal, Beatrice Rancea, Irina Schrotter, Stelian Olariu şi... ,absolut meritat, orchestra.
Mi-a plăcut.

ALT UPDATE

Aici e o cronica mai "tehnica" a spectacolului care imi produce aceeasi reactie ca testele supermasinilor din revistele auto. "La Seria 7 de anul acesta schimbarea vitezelor se face greoi iar reprizele etc.". Iar daca ajung sa conduc o astfel de masina senzatia mea este de "masina asta e perfecta!". Totusi, aici eu sunt neofitul. Omul stie ce spune.

Niciun comentariu:

Persoane interesate