Cum o chema pe Zibilina?

Ieri am fost cu mama la CNSAS să vedem dosarele bunicului. Când am plecat de acolo aveam o durere groaznică de cap şi o stare de greaţă sartriană. Întoarcerea acasă a fost un chin, nu mai puteam să ţin capul drept şi aveam vomă în gât.
Dosarele sunt de două feluri, penale şi informative. Cele penale sunt seci, cu o seamă de note care recunosc că bunicul nu mai are activitate politică dar nu priveşte cu ochi buni orânduirea nouă mai ales de când a fost schimbat din funcţia de director de şcoală. În plus organizează şpriţuri cu prietenii la care dezbate politica internă şi internaţională. Se subliniază că bunica este deputat PMR la sfatul popular şi astfel bunicul "are acces" la toate informaţiile privind politica partidului. Maiorul de la Piteşti solicită cu o formulare stas continuarea supravegherii şi deja când o notă informativă spune că bunicul îl subminează pe noul director al şcolii, pătruns deja de spiritul epocii îmi dau seama că nu-i a bine. Bunicul îi declară unei "surse" că îi este teamă că va fi arestat. Nu am găsit nici o decizie de reţinere, o recomandare, un ordin. Sec, apare o fişă de internare în colonia de muncă timp de 30 de luni. Bunicul avea vârsta mea, 44 de ani.
Fără judecată este trimis la canal. Ultima caracterizare a şefului de post iese din neutralitatea benignă de până atunci, bunicul devine parşiv, nu se poate avea nicio încredere, are viciul băuturii şi este afemeistic. Cred că abia în anii 70 s-a schimbat asta. Adică un securist a copiat a nu ştiu câta oară caracterizarea ortografiind corect "afemeiat".
A, am aflat cum o chema în realitate pe Zibilina. Zibilina era porecla dată de familie concubinei din ultimii ani ai bunicului meu. Este ora opt şi plec către CNSAS.