sâmbătă, 24 martie 2012

Les jours se suivent et se ressemble

După 30 de ani (şi +30 de kg) călăresc din nou. Am găsit un cal pe măsura mea, Viky, o iapă gigantică din rasa fresiană, parcă luată de la o căruţă amish. Cred că Maia ar putea trece lejer pe sub Viky! Oricum, treaba merge, totul este acolo unde era, doar că de la trapul aşezat am făcut o febră musculară teribilă la muşchii lombari. It's all coming back.

Citesc în Dilema convorbirea lui Lucian Boia cu redacţia. Pe scurt cam aceleaşi lucruri interesante spuse în cadrul conferinţei de la TNB. În plus nişte întrebări de bun simţ. La TNB când au început întrebările am avut senzaţia că e o convenţie a ciudaţilor. Cei mai duşi se prezentau drept economişti pensionari. Nici nu ştiu ce o să apară pe dvd că ar trebui editat cam tot. Îmi venea să întreb dacă la conferinţele Criterion se puneau întrebări tot atât de tâmpite.

Am văzut Oedipe. Eram tare îndoit înainte, dar mi-am spus că am o datorie să o văd măcar o dată. Doamne ce minunăţie! Aveam momente când închideam ochii pentru a a-mi ascuţi simţurile, pentru a auzi toată fineţea construcţiei lui Enescu. Mi-am amintit de o vizită la Paris prin anii 90. Aveam o prietenă cunoscută pe internet şi am rugat-o să cumpere bilete la Cântăreaţa cheală. "Eşti sigur?" m-a întrebat. După ce am văzut piesa nu contenea cu laudele. "Ştii", mi-a spus "noi îl învăţăm pe Ionesco la şcoală şi de-aia aveam impresia că o să fie plictisitor, clasic(?)".

Niciun comentariu:

Persoane interesate