Caro diario

M-am mobilizat și am umplut și eu o pagină de adeziuni pentru Nicușor Dan. Prea ar fi un atentat la bunul simț să nu reușească să strângă semnăturile. Nu știu de ce nu există o mobilizare a binelui, parcă îmi amintește de sloganul binele o duce rău în România.

Nu contenește să mă încânte Măștile lui M.I. E o întâlnire magică cea dintre Liiceanu și M. Ivănescu. Totuși când citesc despre bucătăria de la Agerpres și Lumea mă minunez. Și ce mai citeam Lumea, vorba lui Cioroianu. Agerpres era Ministerul Adevărului în toată regula iar Ivănescu Winston Smith. Prelucratul știrilor,  compilația constructivă cum o numește M.I. , este 1984 curat.

Pe unul dintre canalele franceze, Direct8 cred, am descoperit noaptea o emisiune care are titlul romanului lui Celine, Voyage au bout de la nuit. E ceva pentru insomniaci, o cucoană (recent am văzut și un domn) care citesc cât e noaptea de lungă un roman. Efectul -la mine cel puțin- e garantat, adorm imediat.

Mi-a plăcut Les Intouchables. Nu văd unde este partea incorectă politic, probabil e doar o găselniță de PR. Oricum, ca orice comedie bună franceză va avea parte de un remake la Hollywood. Văzând filmul am devenit interesat de cel care l-a inspirat - Phillipe Pozzo di Borgo. Caut cartea lui Le second souffle.