Planeta maimuţelor

Mi-am văzut bunicul matern de două ori în viaţă.
A doua oară mi-o amintesc cel mai bine. Ne-am dat întâlnire la unchiul Stelică.
Unchiul Stelică lucrase în Egipt şi făcuse o grămadă de bani, avea IMS.
De-asta ne vedeam la el, pentru că avea să ne ducă cu IMS-ul la Ciomăgeşti.

Pe drum aveam tot felul de fantezii despre originile numelui - Ciomăgeşti adică - în timp ce mama şi Florina îl compătimeau pe unchiu' Stelică din cauza uneia care îi mânca banii. Florina este mătuşa mea.
Stelică era un tip relaxat, îşi găsise o sinecură genială: era paznicul unui Castel de apă. Nu ştiu ce vă imaginaţi dar castelul ăsta era un rezervor de beton care nu prea avea nevoie de nici un paznic. Nici nu e de mirare că în camera unchiului Stelică erau o grămadă de cărţi. Pe vremuri cărţile erau ca jocurile pe PC. Sau internetul.
Înainte să plecăm spre Ciomăgeşti unchiu Stelică ne-a întins ceva care semăna cu o sticlă de şampon. "Te mai răcoreşte şi miroase şi frumos"a spus unchiu,"o foloseam mult în Egipt. Altfel nu rezistai pe căldura aia". Toată lumea a refuzat politicoasă eu am întins mâinile căuş. "Aşa, dă-ţi şi pe faţă"mi-a spus unchiu' Stelică. "Eşti mai răcorit acum?". Eram, zău că eram. În plus mirosea ca o gumă chinezească. Drumul a durat destul de mult, de la Bascov la Ciomăgeşti, mai ales pentru că aveam rău de mişcare şi în IMS mirosea a benzină arsă. Ne-am oprit de vreo două ori să vomit.
Momentul sosirii a fost tensionat. Bunica a devenit brusc ţeapănă, nu dorea să dea ochii cu Zibilina. Bărbaţii s-au dat jos şi au plecat să-l caute pe bunicul. În cele din urmă a venit bunicul la maşină. "Am venit să te luăm acasă, tăticule" a spus mama, în timp ce bunica tăcea. "Unde să ma luaţi, măi?"a spus bunicu"eu am rostul meu aici, nu pot să plec, trebuie să culeg via".
"Ce faci, măi Daniele?"mi-a zis"hai măcar tu, să-ţi arăt cărţile"şi apoi către bunica"lasă-l măcar pe el, Didino, să-i arăt biblioteca". Bunica nu a fost de acord, spre uşurarea mea, nu mă simţeam în largul meu lângă bunicu-beţivu' cum îi rămăsese numele.
Asta era de când îl văzusem prima oară. Venise la Constanţa şi dorise să iasă doar cu mine. Cel puţin asta îmi aminteam eu până când mama ne-a invitat la masă, să facem un debriefing al vizitei la CNSAS. Le-am povestit cum, la un moment dat securitatea nu ştia unde dispăruse şi o sursă a declarat că este la Constanţa, la fiica lui, dar fiindcă este "un om rău" a plecat cam neinvitat. "Ţin minte", a zis soră-mea"ne-a dus la un film, cred că era Planeta maimuţelor". "Nu" am zis eu"era King-Kong, dar... ai fost şi tu?". Eram dezamăgit, asta era amintirea mea exclusivă cu bunicul. După film, am fost la bodega Govora unde el a băut ţuică şi pentru mine (noi?) a comandat o bucată imensă de ciocolată Casnica. Mama şi bunica au fost foarte supărate că ne-a dus la cârciumă. Pe urmă ne-am referit la el ca la bunicu-beţivu'.