Lecturi

După o lungă serie Orhan Pamuk şi un interludiu Umberto Eco, m-am hotărât să mai văd "what is cooking" şi am luat Goncourt-ul 2010 şi Man Booker Prize-ul cel mai recent. De fapt, la Houllebecq m-am hotărât pentru cartea care l-a consacrat, Particulele elementare. O carte teribilă, care dincolo de pasaje amuzante despre cohortele de oameni în căutare de dezvoltare personală, de bula New Age etc. construieşte abil, pentru a face sfârşitul mai penetrant, o imagine de imperfecţiune constructivă a lumii în care trăim, a imposibilităţii relaţionării, a unei mari singurătăţi. Loveless, joyless. Într-un fel vine în întâmpinarea crizei religioase care m-a lovit după ce am citit la CNSAS "romanul" suferinţei bunicului meu şi a micimii oamenilor.Din nou, nimic nu e întâmplător. Unul dintre personajele lui Houllebecq nu mai aşteaptă miracole şi reinventează omul, lumea (nu, nu e un SF din anii 60). Nu fără a trece printr-o suferinţă deşirantă. Trebuie să recunosc că finalul - puţin expediat - m-a surprins, nu-l vedeam venind.

Julian Barnes. Ce scriitură fluidă, lină. Să citeşti Barnes este ca şi cum ai merge pe o pernă de aer. Am citit romanul dintr-o suflare, până târziu în noapte. Stilul e foarte british, ceva între Graham Greene şi William Golding dar într-un fel nepretenţios. Povestea, la modul absolut, nu m-a dat pe spate. O lectură agrabilă însă, nu precum caznele (de nerezistat) la care te supune un Pamuk.