„După dealuri” e despre cazul Tanacu. Știți, cu tipa exorcizată prin crucificare, post negru și lecturi din Sf. Vasile. Exorcizarea a reușit, subiectul nu a supraviețuit. Mai grav e că, se pare, are ceva și din „Aurora” (ai caramba!). Durează 2 1/2 h.
În Le Monde „După dealuri” are parte doar de synopsis, se pare că nimeni nu l-a văzut încă - stângiștii ăștia ai lui Cosașu. În Le Figaro însă sunt în extaz. Zic nu e doar un film, e o operă de artă. Poate cu 30 de minute prea lungă. Vreo trei articole laudative, interviu cu Mungiu - foarte OK.
Pe urmă am citit comentariile la articol. Trei. Două despre probleme legate de somn.
Pioncage intensif - adică somn la greu. Și pentru cei care nu reușesc să adoarmă și au încercat deja totul.
Zău că îmi place noul val dar uneori mă gândesc la bietul Coppola care trebuia să bage mainstream la greu ca să poată să se distreze și el puțin. Cum ar fi dacă, de exemplu, noul val ar trebui să facă între filmele de artă și câte un remake după Mărgelatu (care să arate ca Dueliștii sau Barry Lyndon) sau o ecranizare după un clasic? Nu pot să nu râd, gândindu-mă la cadre filmate cu camera fixă din care protagoniștii ies și se reîntorc în încleștări epice. Cine ar fi azi un Mărgelatu potrivit? Oricum, ca protagonistă, oricine ar fi mai bună decât stafida de Marga Barbu.
Am nevoie de un nou film de Caranfil.
Update
A apărut o cronică măgulitoare și în Le Monde. Autorul zice că a fost lovit de plictiseală la momentul vizionării dar filmul „l-a lucrat” ulterior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu