Să vină căldura!

Eu unul sunt pentru încălzirea globală. Sau măcar pentru cea locală. În anii 80 când mă încălzeam cu foehn-ul sub pătură m-am rugat pentru asta. „De ce nu suntem Doamne și noi o țară bananieră?” întrebam, gândindu-mă la avantajele evidente ale climei și ofertei de banane. Era frustrant să trăiești ca în lumea a III-a fără a beneficia de avantaje. Ei, acum, treptat, se pare că ajungem acolo. Pe toate căile.
Revenons...  Odată cu trecerea abruptă de la iarnă la vară, Cristina și-a manifestat vehement opoziția față de aerul condiționat din dormitor. Am avut câteva sesiuni de problem solving (ne mai certăm și noi) prilej cu care ventilatoarele de plafon precum cele din Indonezia au apărut drept o soluție agreabilă.
L-am luat de la Hornbach, e Westinghouse și pe treapta cea mai mică de viteză este absolut silențios. O boare abia simțită naște dorința irepresibilă de a cânta „Fiesta si, trabajo no”. Experiment reușit, pe care o să îl replicăm în toate dormitoarele.