Doamna Aglae i-a văzut prima dată. Mi-a arătat bureții de rouă și m-a asigurat că sunt comestibili. Erau peste tot în jurul casei. I-am pregătit seara, cu usturoi, ulei și oțet. Uitasem gustul ciupercilor „sălbatice”. M-am culcat nu înainte de a verifica că mai avem lapte în frigider. A doua zi m-am trezit bine dispus și mi-am pregătit o omletă cu bureți. Acum când plouă știu că o să se umple fosa dar câmpul va fi plin de ciuperci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu